La ce dracu' ne mai folosesc legile, din moment ce avem atâta economie neagră şi gri, iar cea „albă” este asasinată de primele două?! De ce să ne mai chinuim să mimăm un comerţ cinstit, fără carne de cal, salmonella, băuturi contrafăcute, legume şi ţigări de contrabandă, dacă şpaga conduce în România? Ne mai mirăm că un om de afaceri precum Liviu Jîtea, acuzat acum că ar fi câştigat prin contrabandă, organizat ca un minister, opt milioane de euro (doar atâta se poate ghici…), figura drept cinstit milionar din Top 300? Sau că avocatul Mihail Boldea, ales, nu-i aşa, prin votul liber al cetăţenilor, a ajuns după gratii?
Imediat după venirea pe tron, Regele Carol I a fost sfătuit „să mai închidă ochii” câţiva ani la potlogării, ca s-avem şi noi apoi o clasă nouă, o burghezie serioasă, cu afaceri sănătoase. Şi avem, măcar azi?! Nu cumva negustorul cinstit este cel pedepsit? O să spuneţi că acord prezumţia de vinovăţie prea multor români, dar multe „afaceri” pleacă tarate din start, chiar nu se prinde nimeni?! Dacă se ştie cam cât costă campania unui parlamentar, de ordinul a cel puţin 400.000 lei adică, chiar nu ne întrebăm care va fi sarcina lui principală? Pentru ce alde Jîtea va lucra el în ascuns şi pe faţă?
Campaniile justiţiare vin şi trec la noi, dar în loc să ne spele de păcate, le dau ocazia celor de la Bruxelles să ne îndepărteze, ca prea corupţi, de zona Schengen. Era mai bine să nu se ştie? Scandaluri de corupţie sunt peste tot în lume... Dar ne-ar crede cineva că suntem curaţi, din moment ce banii europeni sunt în continuare supţi, iar şoselele nu se văd?! E ca şi cu campaniile parlamentarilor: se vede! Nu poţi ascunde gunoiul sub preş!
La moartea unui mafiot local, a cărui viaţă a făcut brusc vâlvă şi printre oamenii cinstiţi abia la dispariţia sa fizică, nebunia unei superînmormântări a adus pe paginile ziarelor evenimentul de pomină. Un director dintr-o mare instituţie, el fiind de fapt o biată curea de transmisie, o curea cu cravată şi ghiul mic, se stropşise atunci la noi pentru că mediatizăm astfel de lucruri ruşinoase, care, nu-i aşa, „nu ne caracterizează” pe noi, urmaşii lui Traian! I-am explicat atunci că lumea este condusă tocmai de interlopii cu pricina, nu de curelele de transmisie ale ministerelor în teritoriu care nu au bani, iar faptul că nu avem prea mulţi protestatari în stradă se datorează şi muncii la negru, delapidărilor mici şi constante, înşelării unui stat care nu ştie să fie generos cu copiii săi, preferând să fie furat… Directorul m-a contrazis, însă istoria mi-a dat dreptate: şi omul-curea a ieşit la pensie cu câteva vilişoare, din economiile sale de simplu director, nici inovator, nici aducător de foloase, ci doar purtător de cuvinte cu rezonanţă guvernamentală şi de ifose… Că doar el „interzisese” corupţia!
Chiar şi americanii, care se laudă cu democraţia lor, au văzut ce se întâmplă doar interzicând ceva! Prohibâţâiala din anii 30, „Experimentul Nobil”, cum s-a numit, a impulsionat ilegal o economie bolnăvicioasă şi a adus la putere candidaţi care anunţau de pildă că, primari fiind, vor redeschide cârciumile, în ciuda interdicţiei! Să râdem strâmb deci şi noi şi să decretăm că doar un lucru ne mai poate salva astăzi: interzicea... economiei cinstite, chestie care să-i ambiţioneze pe infractori să lucreze curat. Şi care să dea afară curelele cu cravată, că prea ne mint!
