Cred că mersul în pas de melc ne caracterizează societatea în mod exemplar. Nu fiindcă am pleca noi cu casa în spinare, ci pentru că, în mai toate cazurile, singurul lucru la care excelează autorităţile când se apucă de o treabă este lentoarea. Era de înţeles de-ar fi fost vorba despre acea încetineală specifică meticulozităţii. Dar nu e cazul. Suntem doar un fel de melci fără casă şi fără direcţie.
Dacă luăm proiectul „Sistem integrat de management al deşeurilor urbane solide în municipiul Galaţi şi împrejurimi” sau, pe scurt, ISPA gunoaie, vedem că bubele sunt atât de multe şi de evidente încât proiectele respective par să fi fost îndeplinite cu viteza luminii. În realitate, ele au întârziat serios faţă de termenul propus, care era şi aşa destul de generos. Dar n-ar fi aşa o problemă dacă măcar atunci când sunt date, la cheie, în folosinţă, toate ar merge perfect. Odată ce sunt finalizate lucrările, ne trezim însă că multe lucruri lipsesc sau sunt făcute total anapoda.
Staţia de sortare şi compostare şi depozitul de deşeuri de la Tirighina au fost finalizate în 2011. Imediat au fost constatate deficienţe la depozitul de deşeuri. Au trecut doi ani de atunci, iar Ecosalul, beneficiarul final al proiectului, abia acum încearcă să remedieze problemele. După ce n-a spus nimic public de când a recepţionat lucrarea, acum vrea să-i sucească mâna la spate constructorului depozitului, firma Mesogeos, fiindcă s-a trezit că terasamentele nu sunt bune, că racordările sunt greşite etc. Poate că dacă autorităţile de Mediu nu ar fi prezentat un raport al situaţiei de la depozit, nici acum picioruşele invizibile ale Unităţii de Implementare a Proiectului ISPA-Deşeuri nu s-ar fi pus în funcţiune. Este adevărat că, în perioada de notificare a deficienţelor, s-au trimis adrese către Mesogeos, dar procedurile de reparare nu au fost grăbite.
În cadrul aceluiaşi proiect ISPA, s-au achiziţionat 32 de containere din beton pentru colectarea selectivă a deşeurilor. Beton, zic. Nu se sparg, nu se pot incendia, se pun în pământ, sunt mai puţin vizibile. Contractul pentru instalarea acestor containere a fost semnat în 2011. Între timp, au trecut vreo doi anişori, stăm să ne crească dinţii şi apoi, dacă o fi vreme bună şi vânt din pupă, le dăm drumul în lume. Tot cu viteza melcului. Nici broaşte ţestoase nu suntem – pentru că ele trăiesc mult şi se spune că sunt înţelepte. Noi nu trăim mult, dar lucrările pot dura o veşnicie. Se fac aşa câte un pic, ici-colea. Mai mult, se lasă moştenire, din mandat în mandat, să mai trăiască şi altul. Se predă ştafeta gunoiului de sub preş, iar cetăţenilor le ies ochii - tot ca la melci - aşteptând să se întâmple ceva. Şi să se întâmple, repede, în termen, că o viaţă avem, nu şapte.
Atât de tare se plâng edilii şi diferiţii şefuţi cât le e de greu, mai că îţi vine să-i crezi. Gălăţenii nu sunt educaţi, aruncă deşeurile menajere aiurea, iar dacă le aruncă bine, în pubelele de colectare selectivă şi nu toate la un loc, sunt furate. Recunosc, la capitolul educaţie mai avem de lucru, recunosc, mai sunt persoane care colectează cu căruţele PET-uri şi hârtie. Dar, dincolo de asta, de ce nu dă administraţia un exemplu? Să facă dumnealor totul la timp, impecabil, în grafic, să pună poliţia locală de pază la containere, să-i bage pe hoţi la zdup. Şi, pe urmă, dacă noi n-om face colectare selectivă, să ne amendeze, să ne pună să săpăm spaţiile verzi. Ce vor ei. Da-ntâi să ne dea, pe urmă să ceară. Că noi taxele ni le plătim.
