!Acum vreo trei decenii, zilele ce precedau reunirea lotului celor de la Oţelul aveau un farmec nebun. Mereu trăite cu entuziasm şi optimism total, în aşteptarea noilor achiziţii. Se confirmă sau nu zvonurile dezbătute zilnic, ore în şir, de zeci de microbişti în faţa chioşcului de presă, pentru care puţinele exemplare ale ziarului ce urma să apară pe tarabă erau motivul perfect de chibiţăreală? Erau clipe superbe, în care pătimaşii se adunau pentru a-şi trăi împreună bucuria de a fi suporteri, bucuria de a iubi fotbalul. Amintiri din copilărie puse în pagină cu teama că nu este departe momentul cel mai crunt din viaţa unui suporter, când ajunge să nu mai aibă prezent şi trăieşte doar din amintirile vremurilor frumoase.
Acum, înaintea reunirii, fanii s-au adunat să pună la punct planul unui miting de protest, încercând să-şi recupereze bucuria de a fi suporter. Încercând să menţină în viaţă spiritul roş-alb-albastru, într-o perioadă în care Oţelul pare să-şi fi pierdut identitatea, după ce ultimii doi ani s-au trăit numai dintr-un scandal în altul.
Toamna trecută, în momentul când miliardarul Adamescu a preluat acţiunile, am avut o umbră de scepticism. Nu de alta, dar era prea recentă păţania celor de la U. Cluj. Dacă legislaţia şi justiţia permite unui acţionar majoritar devalizarea unui club, unei societăţi, riscul de a ne trezi şi noi cu un „Walter” exista. Din păcate, foarte repede, tot ce s-a întâmplat de atunci la Oţelul nu a făcut decât să confirme faptul că am avut aceeaşi soartă cu a clujenilor.
Momentul de astăzi, al reunirii lotului, găseşte clubul într-o situaţia ingrată. Jucătorii vin din vacanţă fără să-şi fi primit restanţele salariale, iar de la primele de victorie şi-au luat gândul. Li s-a transmis că nu le vor mai primi pentru că au terminat în a doua jumătate a clasamentului, deşi o firmă care nu are de gând să-şi ţepuiască angajaţii pune astfel de condiţii din timp, nu după terminarea unei acţiuni.
Chiriile la apartamente, obligaţie asumată de club, nu au fost plătite, astfel că nici nu au unde să stea. Noroc că e vorba de o singură noapte, pe care o vor dormi în minihotelul de la stadion, a doua zi urmând să se plece în cantonament. Asta doar teoretic, pentru că nici stagiul din Poiana Braşov nu a fost plătit şi nici nu poate fi achitat direct, conturile fiind blocate de sechestrul asigurator impus de ANAF.
În aceste condiţii, de unde aşteptări pentru transferuri, de unde speranţă la redobândirea identităţii? Prin acţiunile de până acum, Adamescu n-a arătat că ar fi intresesat de fotbal cu adevărat. Singura soluţie ar fi să-i lase pe alţii şi să plece. Din ce le-a fost spus suporterilor la întâlnirea de săptămâna trecută, există persoane dornice să se implice, să o ia din nou de la zero, oameni potenţi financiar şi, cel mai important, legaţi sufleteşte de echipă, deci cu şanse de a fi de data aceasta oneşti. Măcar de s-ar întâmpla asta repede, cât nu se va ajunge la proporţiile devalizării de la U. Cluj, cât încă jucătorii sunt ai Oţelului! Până şi lăcomia mai are câteodată limite, e vremea să ne redaţi bucuria de a fi suporteri!
