Somnul raţiunii naşte monştri. Atunci când celebrul artist Francisco Goya rostea această expresie, în urmă cu mai bine de 200 de ani, cu siguranţă că nu se gândea că va pune bazele unei filosofii administrative cu aplicabilitate în România secolului 21. La origine, logica acestui dicton nu avea nici cea mai mică legătură cu politica, ci era o încercare de definire a artei, filtrată printr-o estetică a urâtului pe care Goya a dus-o la perfecţiune în pictură. Însă cum viaţa bate filmul, implicit şi pictura - căci ce e filmul dacă nu o înşiruire de picturi? - iată că totul se aplică ad literam, acum, aici, la Galaţi. Veţi vedea cum în cele ce urmează.
În vara asta, vom avea la Galaţi o sumedenie de evenimente artistice. Dintre acestea, două festivaluri mi se par foarte importante prin prisma numărului foarte mare de spectatori pe care l-au atras în ultimii ani: Festivalul internaţional de folclor şi Festival internaţional de fanfare. În fiecare an, cele două evenimente s-au ţinut în apropiere de Dunăre sau în zone importante ale oraşului. Din păcate, nu şi anul acesta.
Din motive a căror logică îmi scapă, autorităţile locale au mutat manifestările în parcul Rizer, adică total în afara punctelor de interes ale oraşului. De ce? Doar ei pot şti, însă suspectez că la mijloc sunt nişte interese dubioase, bazându-mă pe principiul că nimeni nu poate fi atât de prost încât să se sape singur.
Primul argument împotriva acestei alocări stupide de locaţie este acela că accesul în zonă este un dezastru. În parcul Rizer nu se poate ajunge cu nici un mijloc de transport în comun. Zero! Caz în care marea majoritate a amatorilor de folclor şi fanfară (oameni nu tocmai tineri deci) nu vor putea să ajungă acolo. Nici posesorii de maşini nu sunt mai fericiţi, căci locuri de parcare nu prea există în zonă. Şi mersul pe jos e o utopie, pentru că toate străzile de acces (fie dinspre Piaţa mare, fie dinspre Coşbuc, fie dinspre Domnească) trec prin zone populate de persoane cu apucături tribale, pe lângă care nu prea e indicat să treci după lăsarea întunericului, adică după terminarea spectacolelor.
Al doilea argument că ai noştri, ca brazii, au gândit totul cu partea dorsală ţine de ruinarea imaginii oraşului, care este aruncată la gunoi în doi timpi şi trei mişcări. Adică, mai exact, toţi oaspeţii veniţi din Ucraina, Moldova, Bulgaria, Turcia, Grecia, Armenia, Slovenia (ca să enumăr doar câteva dintre ţările care-şi vor trimite mesageri la festivalurile dunărene) vor vedea în jurul lor magherniţe pe jumătate ruinate, coteţe, străzi deplorabile, haite de câini, triburi pripăşite… În loc să le arătăm Dunărea, Faleza sau Centrul, noi îi ducem fix în cea mai urâtă zonă a oraşului. La anul ce facem? Îi cantonăm în ghetoul de la banda transportoare? Halal promovare a urbei, domnilor organizatori!
În fine, al treilea argument este acela că proximitatea parcului cu Spitalul Militar nu recomandă locaţia pentru spectacole mari în aer liber. Asta din respect pentru oamenii în suferinţă, care vor linişte şi nu alămuri la căpătâi.
E clar. Somnul raţiunii naşte monştri, iar somnul autorităților naşte situaţii monstruoase. Sincer, eu l-aş concedia fără să ezit pe incompetentul care a trimis în mahalaua Rizer festivalurile amintite mai înainte.
