Domnule, cum se mai întoarce roata! Cât de mici ajung uneori cei mari, semn că tot ceea ce urcă trebuie să şi coboare, mai ales dacă în rezervorul propulsorului a fost pus carburant măsluit politic. Au încercat pe pielea lor aceste trăiri o mulţime de oameni care, la un moment dat, se credeau cel puţin semizei. Dar au ratat Olimpul pe motive penale şi au ajuns în infernul puşcăriei. Adrian Năstase, Antonie Solomon şi Mihail Boldea sunt doar câteva exemple recente.
Însă căderea din paradis nu se manifestă îndeobşte prin privarea de libertate, ci capătă tot felul de forme nălucite, ca-ntr-un grotesc teatru al umbrelor chinezeşti. Cel mai frecvent simptom este, fără îndoială, ieşirea de sub reflectoarele scenei politice naţionale şi implicit sufocarea afacerilor proprii, care se prăvălesc întocmai ca un castel de cărţi de joc peste care a suflat crivăţul. Un astfel de exemplu este cel al fostului parlamentar gălăţean Marius Necula, care din june-prim în marele spectacol al PD-L a ajuns acum un figurant oarecare în brigada cultural-artistică de la căminul cultural comunal.
Ehei! Unde-s vremurile când Marius Necula - senatorul Marius Necula - era cel mai şmecher politician şi om de afaceri de la Galaţi? Unde-s timpurile când Atlas SA, firma lui de suflet, lua de la stat contracte peste contracte şi construia săli de sport în toate cătunele României, ca să aibă babele unde să joace fotbal şi badminton, după slujba de duminică? Unde-s clipele minunate când firma activistului PD-L construia străzi şi şosele de milioane şi milioane de euro? Ei bine, doamnelor şi domnilor, acele timpuri au apus…
PD-L nu mai este la guvernare, iar contractele cu statul ale Atlas SA s-au topit şi ele. Ba chiar în pragul alegerilor generale trecute fostul senator a virat la PPDD, într-o încercare disperată de a se salva de la alungarea din înaltele sfere ale politicii. A pariat pe greşit însă, căci brăilenii (Necula şi-a încercat norocul la Brăila, adică a vrut să-i evite pe gălăţenii ale căror aşteptări le-a înşelat ani de-a rândul), nu s-au lăsat duşi de nas şi-au pus ştampila pe unul de-al lor. În acelaşi timp, vâlvătaia PPDD s-a dovedit doar un foc de paie, partidul neintrând în cărţile guvernării (deci nici la masa la care s-a împărţit „caşcavalul”), în ciuda faptului că şi-a ridicat poalele în faţa tuturor masculilor alfa disponibili pe eşicherul politic dâmboviţean. Dar asta-i altă poveste.
Zilele trecute, mai mulţi angajaţi ai firmei lui Marius Necula ne-au sunat la redacţie ca să se plângă că patronul nu le-a mai dat salariile de vreo trei luni. În acelaşi timp, firma este încolţită de creditori, care-şi vor şi ei banii. Carevasăzică, e groasă la Atlas, firmă care, în doar câteva luni, trece de la agonie la extaz, de la contracte grase cu statul la disponibilizări de personal. E ticăloasă rău politica asta. Ea îţi dă caftanul boieresc, dar tot ea îţi trage preşul de sub picioare atunci când iubirea se stinge. Marius Necula poate confirma că aşa-i.
Dar să nu-i plângem pe politicieni. Căci, pentru ei, roata se învârte. Cei mici se fac iar mari, iar cei mari se micesc. Mai devreme sau mai târziu tot se întâmplă asta. Numai noi, cei pentru care politica e hobby şi povară, ne uităm ca proştii la acest carusel perpetuu şi sperăm că o să ne fie cândva bine. Oare câtă răbdare mai putem avea?
