Zilele trecute am ajuns la o concluzie: n-am destule buzunare. Staţi aşa! Nu vă precipitaţi. Penuria de buzunare nu se datorează – Doamne ajută! – vreunei bruşte creşteri a veniturilor.
Nu. Criza de buzunare are o altă explicaţie. Mult mai simplă şi mult mai logică: n-am destule buzunare câte mâini umblă să mi le golească. Nu-i aşa că păţiţi la fel?
Una e mâna lungă a Fiscului. Nu mă iartă de impozite şi de taxe nici să mă vadă lat în drum. Dacă eram SRL, mă puteam declara în faliment. Lăsam Statul cu ochii în soare!
Din păcate, însă, sunt - vorba lui Nichita Stănescu - doar „o pată de sânge care vorbeşte”. N-am dreptul să scap de Fisc decât prin moarte.
Mie statul nu-mi face scutire de impozite şi nici reeşalonări. Şi nu-mi dă nici facilităţi pentru export. Nimic. Nici vouă, nu-i aşa? Aşa ne trebuie dacă nu sponsorizăm campanii electorale!
Apropo, ştiţi că în SUA, Anglia, Franţa sau Germania pot da faliment şi persoanele fizice? Falimentul este, de fapt, punerea insolvabilului sub protecţia statului. Un lucru firesc, dar de care „muritorii” români nu au parte...
O altă mână hrăpăreaţă care îmi/vă cotrobăie prin buzunare e cea a furnizorului de gaze. Cum mă/vă fură? Simplu. Face din metri cubi gigacalorii, nu măsoară nimeni asta şi – hocus pocus! – preţul gazelor creşte cu 50 la sută dintr-un condei.
Ca şi cum n-ar fi suficient, „omu’ negru de la gaze” mai face o inginerie: mă pune să plătesc un tarif cu 15 la sută mai mare decât societăţile comerciale. După principiul absurd că e mai importantă ciorba gătită la restaurant (cu un gaz mai ieftin), decât ciorba gătită în bucătăria mea (cu un gaz mai scump).
E discriminare? Este! Şi e şi furt!
La fel fac şi cei de la Apă-Canal. Mă/vă taxează pentru evacuarea apei de ploaie care cade pe bloc. Printr-un algoritm destul de alambicat, ei calculează cam cât a plouat pe acoperişul fiecăruia şi – haţ! – îţi înşfacă 70 de bani pe metrul cub de ploaie. Am numit-o „Taxa pentru că plouă”.
Cam la fel fac şi cei care dau electricitate (n-am înţeles de ce firmele iau curent mai ieftin decât pensionarii!), cei care dau căldură (şi care cer bani pentru pierderile din reţea – de parcă ar fi vina noastră că sunt pierderi în reţea!) şi mulţi, muuuuulţi, alţii.
Credeţi că-i altfel în protecţia socială? Nu! Deşi cotizăm cu toţii pe un sistem procentual la sistemul public de pensii, la împărţirea „mălaiului” nu mai e democraţie.
Omul de rând (ăla cu salariul de 200-500 de euro), ia pensie de circa 60-65 la sută din venit (asta e o medie, pentru că pot apărea oscilaţii în funcţie de vechime, grupa de muncă etc.).
Omul iubit de stăpânire (procuror, judecător, SRI-st, poliţist, parlamentar) are legi speciale. El ia pensia sută la sută din ultimul salariu, deşi a cotizat tot procentual.
E discriminare? Este! Mai ales că nicăieri nu mai există acest sistem de pensii speciale. Poate în vreo republică bananieră...
Una peste alta, cred că v-am convins că avem mult prea puţine buzunare comparativ cu numărul imens de mâini care se-nghesuie să le golească. Mai trist este că nu vă pot oferi o soluţie pentru a ieşi din această situaţie...
