Tragi-comicul lui Caragiale rămâne etern. Alde Farfuridi şi Dandanache sunt nemuritori, căci ei s-au multiplicat generaţie după generaţie şi stăpânesc pe mai departe un segment important din societatea românească. Uite, să luăm ca exemplu cazul fostului deputat (actualmente inculpat) Mihail Boldea.
Judecat în două dosare grele – unul pornit de la DNA, altul de la DIICOT – şi pasibil la mulţi ani de închisoare, domnul Boldea a pornit un adevărat război cu presa. Jumătate dintre jurnaliştii „Vieţii libere” a fost daţi în judecată, sub pretextul că menţionarea în ziar a numelui Boldea, în legătură cu faptele penale menţionate în rechizitoriile trimise de procurori pe masa judecătorilor, i-ar fi adus atingere imaginii publice. Bizar, fostul deputat nu contestă actele justiţiei, ci faptul că ziariştii au avut „tupeu” să scrie despre asta.
Interesant este că Mihail Boldea insinuează că arestarea sa şi întreaga cercetare penală nu ar fi existat dacă nu „s-ar fi băgat” presa. Practic, inculpatul Boldea se face că a uitat că este judecat în baza unor fapte precis identificate. Scoate din ecuaţie şi faptul că procurorii (şi nu ziariştii!) îl acuză de vreo şapte-opt fapte penale deosebit de grave (săvârşite în cadrul unui grup infracţional organizat), în urma unei duble anchete ce a durat câţiva ani şi s-a soldat cu aproape o tonă (!) de probe.
O să spuneţi că accesul la Justiţie este liber şi că oricine poate uza de dreptul de a se adresa instanţelor. Perfect adevărat. Însă contextul în care se întâmplă lucrurile în cazul Boldea are conotaţii speciale. Rezultă chiar din plângerile formulate în Justiţie, împotriva jurnaliştilor, de către fostul deputat. Acesta cere despăgubiri morale de nici mai mult nici mai puţin de 1,2 milioane de euro (fix cât averea personală a inculpatului, pusă sub sechestru de către Justiţie). Mai cere şi să se interzică presei să mai scrie despre dosarele penale în care fostul demnitar este judecat.
Mai pe scurt, Boldea vrea să se pună pumnul în gura presei, astfel încât procesele să se desfăşoare cumva în spatele uşilor închise. De ce? Putem bănui multe, însă nu avem dovezile necesare. Nişte semnale de alarmă există însă. Cum ar fi acela că săptămâna trecută, la Curtea de Apel Iaşi, judecătorii au uitat (în mod ciudat!) să mai treacă în hotărâre interdicţia (stabilită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizie definitivă şi irevocabilă) ca dl Boldea să mai poată profesa avocatura. Noroc că s-au sesizat procurorii şi au făcut recurs, aşa că sunt şanse ca eroarea (dacă o fi eroare) să fie îndreptată, iar interdicţia să fie reintrodusă. Eu, unul, nu cred în coincidenţe…
Una peste alta, noi, jurnaliştii de la „Viaţa liberă” avem faţă de cititori obligaţia să nu ne lăsam intimidaţi de şantajul pus în operă de inculpatul Mihail Boldea. Evident, nu ne este uşor să trecem peste aceste hărţuieli juridice – care ne costă timp şi bani – însă trebuie să ne asumăm riscurile profesiei la care ne-am înhămat.
Însă alta e acum îngrijorarea noastră. Păi, dacă dl Boldea îşi permite să hărţuiască presa, se pune întrebarea ce se întâmplă cu martorii din cele două procese în care domnia-sa este judecat? Magistraţii care au permis lăsarea în libertate a fostului deputat ar trebui să mediteze adânc la această conjunctură şi să reevalueze situaţia. Acum, cât actul de justiţie nu a fost încă alterat de sforăriile inculpatului Boldea.
