Traiul la bloc a ajuns o bătaie de joc la Galaţi. Poate că sistemul o fi funcţionat bine acum douăzeci de ani, când lumea era mai disciplinată, mai „mobilată” la portofel, mai dispusă să achite în primul rând facturile la întreţinere, în detrimentul altor plăţi. Acum, lucrurile stau un pic altfel, căci pe fondul uriaşelor restanţe la plată, sute blocuri din oraş nu au apă caldă decât din Paşti în Crăciun, apa rece se dă la cisternă, nu la robinet, iar căldura e pe sponci. Ba chiar s-ar putea ca din iarna viitoare sa avem vreo 300 de blocuri-frigider.
Colectivismul de tip asociaţie e mort şi îngropat. Nu trebuie să ne ascundem după deget şi să recunoaştem că, pe de o parte, puterea de cumpărare a gălăţenilor a scăzut dramatic în ultimele două decenii, în vreme ce, pe de altă parte, spiritul civic s-a atrofiat. Nici nu se putea un „cocteil social” mai periculos pentru sistemul de utilităţi publice şi pentru cei care-şi doresc să trăiască în confort urban. Constrângerea rău-platnicilor e aproape imposibilă (în primul rând pentru că legile sunt proaste), aşa că ne uităm cu regret la trecut şi cu teamă la viitor.
Nu sunt nostalgic după comunism şi nici după vremurile în care FSN-ul hulea tovărăşeşte punctul 8 al Declaraţiei de la Timişoara. În schimb îmi e dor de românii serioşi de atunci. De oamenii care îşi respectau suficient de mult vecinii, încât să-şi plătească întâi întreţinerea şi de-abia apoi să vadă dacă le mai rămâne ceva şi pentru concediu la bulgari, plasmă de un metru sau jante de 17 inci. Aici e de fapt mare bubă a zilelor noastre: nu ne mai respectăm între noi. Nu ni se pare important să vedem şi interesul celorlalţi, ci ne gândim strict la bunăstarea personală.
Neplata întreţinerii este doar un aspect al crizei prin care trece societatea. Putem adăuga aici şi dispreţul faţă de specialişti. Un dispreţ cultivat cu osârdie de clasa politică, cea care a lapidat în public toţi specialiştii, pentru a face loc cozilor de topor. Au alungat tehnocraţii pentru a promova politrucii, iar asta a determinat poporul să creadă că – iată! – orice valoare e contestabilă. Mă uit la comentariile de pe diverse forumuri şi mă crucesc. Oameni de o valoare uriaşă sunt jigniţi în ultimul hal de iluştri anonimi care nu se deranjează nici măcar să cunoască limba în care scriu. Sunt făcuţi albie de porci, de-a valma, medicii eminenţi, profesorii de renume european, inginerii de geniu, juriştii tobă de carte. Pe acest fond, foarte multe persoane de valoare din Galaţi evită, de la o vreme, să mai apară în presă. Se tem că vor fi terfeliţi de postacii stăpâniţi până la obsesie de grandomania căprarului lăsat la comanda plutonului. Dar asta e o altă mâncare de peşte.
Ne-ar trebui alte legi. Nu e o tragedie că societatea s-a scindat. Individualismul poate fi o mentalitate de succes. Însă când atitudinea egocentrică afectează interesele celorlalţi, lucrurile se schimbă. Radical. Atunci trebuie să intervină legiuitorul. Să dea nişte legi care să excludă excesele individualiste. Să-i protejeze pe ceilalţi. Bunăoară, mă aştept să se reglementeze – pentru numele lui Dumnezeu! – chestiunea branşamentelor individuale la apă rece, apă caldă şi căldură. Să nu mai sufere tot blocul pentru doi-trei rău-platnici, ci fiecare să aibă parte exact de atât cât plăteşte. Altfel, nu facem altceva decât să încurajăm neamprostia...
