Încet-încet, în anii de după Revoluţie, prefecţii au ridicat din ce în ce mai puţin glasul la primari, dar primarii tot n-au rămas de capu` lor!
De duminică, ne-am mai descentralizat puţin! De fapt, s-au adoptat doar strategiile de descentralizare în câteva domenii publice, din care deducem că Guvernul chiar are domenii prioritare: Sănătatea, Poliţia locală şi activităţile sportive. În loc să facă doar legi care să îngrădească malpraxisul, şpaga şi dezinteresul, Guvernul trebuia până acum să bage bani în salariile – mici – ale cadrelor medicale.
Acum, bolnavii vor putea veni în cârje, să protesteze. La o adică, nu la ministru, ci în faţa Prefecturii, Consiliului Judeţului sau Primăriei, ultimele două cheltuind şi până acum fonduri importante pentru mijloacele fixe ale instituţiilor din Sănătate. Poliţia ar putea ajunge în sfârşit la mâna primarului, aşa cum vedem prin filmele americane, unde criminalii trebuie musai prinşi măcar în anul electoral…
Se poate presupune că, având banii pe mână, aleşii locali nu se vor mai putea plânge că palma Guvernului este prea mică. Asta dacă, aşa cum a promis premierul Boc, vor fi acordate (adică lăsate la bugetele locale) şi fondurile necesare.
În loc să ne plătească Guvernul angaralele, îl vom plăti noi, să poată funcţiona şi să dea legi! Şi să poată acorda firimituri financiare şi judeţelor sărace, care primeau mai mult de la Bucureşti decât produceau prin taxe…
Voci ale Opoziţiei susţin deja că Guvernul scapă astfel de greve în pieţele Capitalei, ale profesorilor, de exemplu, care se vor muta în faţa primăriilor, puterea centralelor sindicale divizându-se… Practic, Guvernul ar scăpa de „pietrele-n casă”, „măritându-şi” direcţiile, acum doar deconcentrate, cu liderii locali…
Oricum, până vom citi în Monitorul Oficial exact ce şi cum, premierul a anunţat că procesul efectiv al descentralizării va începe cândva în acest an sau, „după caz”, în 2010. „După caz” este o formulă liniştitoare, dar care ar putea împinge speranţele şi eventualele dezamăgiri până dincolo de alegerile prezidenţiale.
Iar viitoarele alegeri locale ar putea fi deci cele mai riscante din istoria postcomunistă a României: alegerea unui primar netot, cu echipă proastă, ar putea risipi banul încasat de la contribuabil. Iar primarul nu se va mai putea plânge, ca acum, că nu i-a dat bani Guvernul, că la conducerea Consiliului Judeţului sunt oameni de altă culoare politică şi aceştia îl obstrucţionează…
Depinde şi de către cine vor fi administraţi banii la nivel local, căci până acum au fost discutate mai multe variante – ori să fie împărţite fondurile prin prefecturi (depolitizarea prefecţilor s-a retractat însă în acest mandat…) ori prin consiliile judeţene (unde majorităţile politice pot persecuta minorităţile politice…) ori mixt – şi prin, şi prin…
Om vedea: să ne aşteptăm la cea mai proastă soluţie, într-o vreme a politizărilor până la nivelul femeii de serviciu! Deci, ar putea fi mai rău ca până acum, când măcar Guvernul dădea bani primarilor „lui”, iar consiliile judeţene de altă majoritate decât guvernul dădeau bani primarilor „lor”?
Pentru prima oară, alegerile uninominale pentru primar ar putea fi văzute de români prin prisma partidului care-l lansează electoral.
Preşedintele Uniunii Consiliilor Judeţene din România, Liviu Dragnea, declara săptămâna trecută, mulţumit că se descentralizează, că a observat un interes mai mare la Cotroceni decât la Palatul Victoria. Firesc: preşedintele Băsescu lansează un principiu, pe când Guvernul va trebui să facă „găuri” în altă parte, căci va primi o „cotizaţie” mult mai mică din teritoriu. Dar asta s-ar putea să fie bătaia de cap a viitoarei guvernări!
