Copilărie aruncată la gunoi

Evaluaţi acest articol
(20 voturi)

Dacă atunci când eram eu în şcoala generală mi-ar fi zis cineva că elevii de peste doar zece ani nu se vor mai asemăna din nici un punct de vedere cu generaţia mea, aş fi zis că e o aberaţie. Cu părinţi crescuţi oarecum în aceleaşi timpuri, cu simţul respectului pentru cei mai în vârstă, pentru cei mai neajutoraţi şi pentru multe altele, n-aş fi zis că generaţia actuală de elevi de gimnaziu şi liceu se va îndepărta atât de mult de normalitate.

Împărţiţi în două mari categorii, bogaţi şi săraci, divizaţi de smartphone-uri, haine de la Gucci şi Zara, pe de o parte, şi de la second-hand, pe de altă parte, elevii se deosebesc cel mai bine în autobuze, singurul loc unde mai pot fi găsiţi laolaltă în fiecare dimineaţă. Cei care îşi afundă privirea în telefoane mai mari decât caietele cu care se duc la şcoală fac, cu siguranţă, parte din categoria celor învăţaţi de părinţi că sunt superiori oricui. Hainele de firmă, machiajele pe alocuri extravagante, tocurile înalte şi poşetele care au luat locul ghiozdanelor te fac să te întrebi dacă se duc la şcoală sau în altă parte.

Apoi, urcă elevii pentru care nu s-au inventat căştile. Cu muzica din telefoane la maximum, vorbind mai tare pentru a acoperi melodia, cei doi, trei, patru băieţi sau fete dau startul hărmălaiei dintr-un mijloc de transport plin până la refuz, în care oamenii stau îngrămădiţi mai ceva decât sardinele în conservă. Vreo doi bătrâni parcă ar îndrăzni să zică ceva, dar se gândesc că ţin la propria sănătate şi preferă să îşi pună dopuri imaginare în urechi.

Pe o banchetă, un cuplu de tineri, el de vreo 20 de ani, ea nu mai mare de 14 ani, se sărută de parcă mâine s-ar sfârşi lumea. Ea s-a certat cu maică-sa, că are iubit prea mare şi că sigur nu o iubeşte. Dar ce ştie maică-sa? Dragostea adolescentină e mare. Şi oarbă!

Şi acesta e doar autobuzul 102. Cine ştie ce se mai întâmplă prin 105, 19, 11 sau 26?

Crescuţi de o generaţie obişnuită cu stima, această calitate s-a oprit în faţa smartphone-ului, un adevărat sedativ pentru mulţi dintre elevii de astăzi. Drumul până la şcoală se face pe facebook, statul la ore tot pe facebook, iar drumul înapoi acasă, la fel. Până şi ieşitul afară e tot cu telefonul legat de mână. Aş fi îndrăznit să zic că cei fără smartphone sunt ceva mai fericiţi, că încă nu au pierdut bucuria jocului. Asta, cel puţin, până când am auzit, din gura unui copil de clasa a V-a, că vrea să îi cumpere maică-sa un Samsung Galaxy S6, pentru a nu se face de râs faţă de colegii săi.

Cândva, într-un trecut nu foarte îndepărtat, cea mai mare bucurie a unui copil erau jocurile pe televizor sau tetrisul de buzunar, pe care nu şi le permitea toată lumea. Iar cel mai iubit copil din cartier era cel care avea mingea. Acum, mingea a rămas pe calculator, tetrisul a dispărut, iar joaca de-a v-aţi ascunselea s-a mutat pe reţelele de socializare. Pentru tristeţea copilăriilor de acum, suntem vinovaţi cu toţii, într-o oarecare măsură. Cândva, lucrurile frumoase erau apreciate. Astăzi, însă, le aruncăm la gunoi imediat ce apare un model nou. Aşa e şi cu copilăria!

Citit 1280 ori Ultima modificare Joi, 15 Octombrie 2015 16:11

4 comentarii

  • postat de Robert Popescu - realul
    Duminică, 18 Octombrie 2015 08:37
    5.254.65.***
    Măi Florine Rădvan, cum te-ai lipit tu de niște comentatori mai bătrâni ca tine care nu-ți împărtășesc copilăria. Lucru firesc dealtfel. Pentru că a lor, a fost diferită de a ta. Doar că ei, nu au cum să înțeleagă asta. Deși, e elementar. E simplu. E logic. Generații, vremuri, diferite.
    Și stai așa că o sa fii și mai șocat cand vei dori, ca peste 5 sau 10 ani, să rescrii articolul asta. Iar atunci, actualii postaci care nu sunt de acord cu tine, vor fi deja pensionari. Să ai grijă ca la acel moment, să inserezi ceva util și pentru ei. Măcar un prospect pentru Prostamol, Cialis, chestii din astea specifice vârstei a treia.
    0
    1
    Raportează
  • postat de @galatean
    Vineri, 16 Octombrie 2015 13:45
    109.166.208.***
    vorbesti numai prostii: cand eram copchil. ca tine, ma jucam pana seara tarziu, cu baietii si fetele de cartier, ma duceam la film cu 6 lei/biletu, mancam prajitura la cofetarie, colectionam timbre si mergeam cu colindul pe la vecinii din blocul meu si cele invecinate. La scoala era rusine sa vii cu parintii. Insemna ca ai facut vreo boacana. Toata lumea se ducea la scoala, singura, fara parinti, cu cheia de gat. Ma simteam muuult mai in siguranta decat azi, in ciuda gastilor de cartier de-atunci.
    Copchii din ziua de azi, nu numai ca nu se mai joaca impreuna dar nu mai stiu cum se face asta.
    1
    11
    Raportează
  • postat de galatean
    Vineri, 16 Octombrie 2015 09:02
    5.13.240.***
    Acum peste 30 de ani, cand eram si eu copchil, treaba in Galati era in felul urmator:

    - autobuzele erau foarte rare, si veneau arhipline, stateau oamenii ciorchine pe scari
    - hotii de buzunare faceau legea in autobuze si tramvaie, erau organizati ca mafiotii
    - gastile de cartier erau mult mai periculoase ca acum
    - chiar daca nu erau mediatizate, se intamplau mult mai multe violente decat in prezent
    - ca sa fii respectat, trebuia sa fii cel mai smardoi din gasca, sa rupi capetele rivalilor
    - valorile supreme intre "smecheri" erau barbutul, smardoiala, hieneala, luatul fetelor cu japca
    - garda facea doar figuratie, nu-i interesau smecherii, ci doar elementele disidente.
    - erai scutit de violente doar daca erai vreun copchil de nomenclaturist, sau stateai in Vad

    Cam asta era copilaria in Galati in anii '80, situatia fiind caracteristica oranduirii socialiste (exact asa era si la rusi, am vazut pe viu).
    Asa ca articolul de mai sus poate fi cel mult o fantezie a regretului dupa niste vremuri care n-au existat vreodata.
    10
    7
    Raportează
  • postat de Robert Popescu
    Vineri, 16 Octombrie 2015 07:28
    5.13.158.***
    Ce frumos articol! In dulcele stil al maistrului Ion Zimbru!
    Cu ura si rautate pentru tineri.
    5
    14
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.