La „Războiul stelelor”, ca după război

Evaluaţi acest articol
(22 voturi)

Ani la rând am fost excluşi de pe harta cinematografelor din România. Din când în când, producătorii şi regizorii se mai opreau şi la noi în bătătură, proiectând filme la Casa de Cultură a Studenţilor, la Casa de Cultură a Sindicatelor, în aer liber, dar fără să avem o infrastructură adevărată de cinema. Premierele lumii şi ale României ne-au ocolit ani de-a rândul, aşteptam să apară filmele pe site-urile on-line specializate. Am mers la Brăila, am dat telefoane să vedem cine este dispus să meargă cu maşina până în oraşul vecin, să vedem şi noi filme câştigătoare ale Premiilor Oscar sau Globurilor de Aur. Am luat maxi-taxiul, am călătorit cu trenul, doar pentru a vedea un film.

Am tânjit un deceniu după un cinematograf adevărat. Asociaţia „Galaţi, oraşul meu” a bătut la toate porţile posibile, pentru a readuce filmul la Galaţi. Şi, iată, de trei săptămâni, avem şi noi o sală de cinema. Recent, am putut vedea cel mai nou film din seria „Războiul stelelor”. Suntem şi noi, cumva, în rând cu lumea. Dar, încă o dată, dovedim că nu merităm, că nu ştim să preţuim ceea ce avem. Nu ştiu cum a fost în rest, dar cel puţin sâmbătă, 19 decembrie, după proiecţia de la ora 20,45 a filmului „Star Wars: The Force Awakens”, rândurile dintre scaune erau pline de resturi de floricele şi de nachos călcate în picioare. Când s-a aprins lumina, sala arăta de parcă s-ar fi desfăşurat acolo o bătaie cu mâncare.

Oare după asemenea imagini am tânjit noi atâta vreme, după mizerie şi lipsă de civilizaţie? Pentru asta am aşteptat atâţia ani? Mizeria o putem vedea şi pe stradă, nu e nevoie să mergem la cinema pentru aşa ceva. Probabil, ne merităm soarta, ne merităm şi gropile, şi taxele pentru gunoi, ne merităm, până la urmă, şi administraţia defectuoasă. Suntem sălbatici. Vrem calitate, dar noi înşine arătăm mereu opusul. Ne-am ţipat nemulţumirile în stradă, am cerut schimbarea, odată cu tragedia de la Colectiv. Păi, despre ce schimbare să fie vorba, când nu reuşim să mâncăm civilizat şi să părăsim o sală de cinema fără să lăsăm în urmă dezastru. Vrem cinematograf, vrem administraţie curată, fără oameni incompetenţi şi corupţi, dar noi înşine dăm cel mai prost exemplu cu putinţă.

Paradoxal, acest lucru s-a întâmplat la un film care ne vorbeşte metaforic despre tot ce e negativ în om, lăcomie, frustrare, frică, agresivitate, egoism, indiferenţă. Păi, dacă e să analizăm, turma s-a dus cam degeaba la film, dacă s-a dus să vadă numai un SF despre spaţiul cosmic cu accente de acţiune şi puţină comedie, la care să poată ronţăi floricele, nachos şi chipsuri. Filmul are un rost, la fel cum şi cinematograful are un rost, la fel cum şi ieşirile în stradă pentru Colectiv au avut un rost, dar mai depinde dacă şi vedem rostul acesta sau ne limităm la formalisme, instinctual şi vini aruncate în stânga şi-n dreapta. Nu mocheta sălii de cinema iese şifonată, ea se curăţă cu aspiratorul sau, la nevoie, se schimbă. Imaginea gălăţenilor iese însă cea mai şifonată şi cea mai mânjită. Dar, probabil, după ce am văzut în sâmbăta cu pricina, nu ne pasă, cum nu ne pasă, de fapt, nici dacă avem cinematograf sau nu.

Citit 1667 ori Ultima modificare Marți, 29 Decembrie 2015 11:55

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.