Am urmărit emisiunea unei televiziuni centrale comerciale, care adusese, că tot se apropie aniversarea Unirii din 1859, câţiva tineri, curaţi, trişti, dar optimişti, din Republica Moldova, ca să ne spună, în condiţii de siguranţă, dacă şi de ce vor viitoarea Unire. Întrebări potrivite, cu răspuns potrivit şi… vag, căci copiii nu văzuseră şi nu auziseră multe despre noi, doar aveau dorinţă. Ei aşteptau ca unirea s-o facă… searbădul nostru parlament, eficient doar atunci când e să-şi salte salariile!
O tânără sugera, corect: Republica Moldova are cam de două ori mai mult pământ agricol decât România, deci, cum s-ar spune, nu ar veni cu zestre de fată săracă într-o re/unire. Dar să ne gândim şi că multe produse ale agriculturii de peste Prut, strugurii, fructele în special, au deja o piaţă tradiţională în Federaţia Rusă; de altfel, şantajul economic rusesc mai găsea câte-un microb tocmai în fructele importate taman când guvernanţii de la Chişinău mai dădeau vreun semn că vor spre Europa. Ei bine, om importa noi, că şi gurile noastre mănâncă, dar ce te faci că şi România se chinuie să reziste la export pe cruda piaţă a UE, interesată să exporte doar ea la noi?
În timp ce mulţi din România spun că vor unire, alţii îşi poreclesc fraţii „ruşi” şi se tem de ei ca de migratorii arabi. Ei, şi „moldovenii” mai povestesc că, pe vremea nopţilor lui Ceauşesu, când România era scăldată în beznă, ei aveau curent din belşug. Roata se mai învârte…
Deja, România şi-a ajutat economic fraţii, s-a simplificat trecerea frontierei şi accesul „lor” la învăţământul nostru, televiziunile noastre, inclusiv cea naţională, au păşit dincolo (dar şi trustul rusesc Sputnik a început să emită în „moldoveneşte”). Ziarul „Timpul” din Chişinău publică remarca politologului Dan Dungaciu: în timp ce preşedintele României nu-şi poate permite, diplomatic, să întrebe un oficial de la Chişinău care este procentul celor ce vor unirea, preşedintele (tot) german Joachim Gauck "l-a întrebat explicit asta pe amabasadorul R. Moldova", chestie consemnată şi în comunicatul de presă care a urmat, deci nu era o gafă. Interes "fără precedent": "Ce ştie preşedintele Germaniei şi nu ştim noi?" Este interesantă observaţia sociologului şi geopoliticianului român cu dublă cetăţenie, director al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, dar şi consilier al preşedintelui interimar Mihai Ghimpu în problemele integrării europene. El sugera chiar ideea existenţei unui Plan Marshall, pe care să-l administreze România.
Ce va face, însă, Rusia? Trecând în revistă criza petrolului, care afectează desigur şi Rusia, plus slăbiciunea Chinei, te-ai putea gândi că n-o mai avea timp şi de noi. Dar chiar moldovenii ar rămâne doar „agricoli”, lăsând Tiraspolul, cu cea mai importantă industrie a ţării, în mâinile ruşilor? La Tiraspol, Armata a 14-a rusă deţine un megadepozit de muniţie, pe nu mai puţin de 130 de hectare, cu tancuri, blindate, peste o sută de piese de artilerie, lansatoare de rachete, vreo 50.000 de automate!
Reunificarea Germaniei costă şi acum, iar RDG, nu doar agricolă, era mai bogată decât Republica Moldova, ba chiar şi decât România. Dar, dincolo de economie, rămân vorbele lui Eminescu: "Suntem români şi punctum!"
