Un sondaj recent stabilea că trei sferturi dintre românii chestionaţi nu fumează, iar procentul celor care aplaudă legea anti-fumat în public e de vreo 80 la sută! Să-i ignorăm deci pe cei care vor să rişte bolile anunţate pe pachetele de ţigări şi îi afumă pe nefumători. Există bronşită! Iar Ştefan cel Mare nu fuma!
Tabacul a fost importat în Europa în 1518, de un misionar spaniol, pe care, vorba aia, „îl văzuse Cel de Sus!”. Un ofiţer de-al lui Columb, Diego Rodriguez, „înghiţea foc şi scoatea fum pe nas”, iar Inchiziţia, mai aprigă chiar decât Curtea noastră Constituţională, l-a condamnat la zece ani de muncă silnică, pentru… legături cu Diavolul. Vinovată pentru viciul actual e Caterina de Medicis, care nu numai că a ucis vreo 30.000 de hughenoţi, dar a recomandat tutunul drept iarbă de leac pentru orice! Era pe vremea lui Sănducu Lăpuşneanu.
La noi, tutunul a fost adus tot atunci, de turci. Se plătea bir: „haraciul tutunului”. Ei, acum n-o să cam scadă „haraciul”, după ce s-or goli o serie de… spaţii publice? 164 de deputaţi au interzis fumatul public (ce ne-ar mai interzice ei şi exprimarea în public!) şi doar 20 s-au arătat viţioşi ori îngăduitori cu păcatul. Sigur, prea te afumă fumătorul când vrei să mănânci la restaurant, dar, după masă, la cafea, chiar nu merge o ţigară bună? Arghezi le zicea celor ce „înfierau” capitalismul, da´ trăgeau din ţigări occidentale: „Una spunem, alta fumăm!” Acum, e invers!
Mi se face milă de viitor, când îmi amintesc de duduile de la Bruxelles, la taior-patru-ace, fumând precum boschetăriţele în faţa firmei! Când americanii au prohibit băutura, a crescut pofta, a crescut numărul alcoolicilor şi s-a întărit mafia! Ce-o urma acum?
O istorie întreagă a tutunului va sfârşi în guma de mestecat? Străbunicii cumpărau „păpuşi” de tutun, din care muşcau; erau locantele pline de „scuipători” din tablă. Alţii trăgeau firicele iuţi de tutun pe nas. Marinarii aveau (ei, zice Baudelaire…) pipe scurte. Cu ciubucul, pipă lungă de-un metru, câte-un fanariot mai încingea la mânie şi spinarea sărmanului. Iar narghileaua răcea fumul. În timpul Războiului Crimeii, soldaţii englezi s-au nărăvit de la prizonierii turci, care îşi înjghebau primele ţigări “de hârtie”, din ziare cenzurate - aşa ne-am procopsit cu ţigara. În copilăria mea, unii îşi făceau pipă din cocean de porumb, se fumau inclusiv frunze de viţă-de-vie. Acum, au apărut reci ţigări electronice, şi ele interzise în public. O dăm pe etnobotanice?
Apocalipsa consumului de tutun, o industrie care varsă bani frumoşi statului, atât pentru ţigări, cât şi pentru fumatul la o bere, îi va lua cârciumarului 6.000 de lei amendă din prima. Dar chiar se va aplica legea sau va fi tot un monstru pe hârtie? Se vor închide, în lipsă de clienţi, baruri, discoteci şi restaurante ori se va bea, prin compensaţie, şi mai mult? Nu sunt studii, iar românul e imprevizibil!
Vom realiza post-factum că nu ne-am pus la timp toate întrebările? Era ultima lege europeană care ne mai lipsea, când altele întârzie atât? Rămân liberi (să fumeze) „scriitorii” din puşcăriile de maximă siguranţă, dar s-a interzis unde era deja interzis, în şcoli! Dar dacă restauranetle îşi fac un singur perete, însă curb, mai sunt considerate spaţiu public?
