Nu numai statuile sau palatele trebuie contruite, ci şi visele… "Vreau să-mi fac o vilă", deci… sunt aşteptaţi sponsorii - aşa comenta un cititor ştirea din ziar că nişte tineri caută fonduri pentru un (nou) film artistic gălăţean de lungmetraj: "Omonim". Sigur, mai uşor iei "la mişto" visul cuiva. Ca orice bună afacere, arta are nevoie şi de artişti, dar şi de… finanţişti! Cu vreun deceniu în urmă, Galaţiul a fost vizitat chiar de o delegaţie din Insula Man. Britanicii de acolo sunt specializaţi în bănci care creditează producţii de film, dar aceasta s-a aflat… după plecarea delegaţiei.
Un film „mănâncă” bani şi aduce şi mai mulţi bani. „Marfa şi banii” - chiar aşa se numea un film de succes al regizorului Cristi Puiu… Să nu ne fie frică deci cu definiţiile complete: „marfă” este în fond şi o operă de artă: dar numai dacă… este făcută bine, cu credinţă, are şi un preţ bun. Ne-am deprins să vedem cultura ca o chestie voluntară sau mâncătoare de bani! Pentru a câştiga trebuie însă şi investit…
Sigur, este mai uşor cu plasticienii cotaţi internaţional, că n-au nevoie de traducere, sau cu muzicienii, invitaţi pe mari scene, chiar şi câte-un scriitor - dar nu în ţara lor. Traducătorul Petru Iamandi observa la recenta lansare a cărţii americancei Amy M. Homes că şapte redactori de carte şi cinci agenţi literari lucraseră pentru succesul cărţii, dar în România nu avem nici măcar un singur agent literar şi rar găseşti redactori de carte! Iată, scriitorul braşovean Eugen Ovidiu Chirovici a semnat un contract cu o agenţie literară britanică şi va fi milionar. El s-a şi mutat de trei ani la Reading, unde fiul său învaţă. Sigur o să invoce cineva… apartenenţa masonică a scriitorului, dar romanul său, „The Book of Mirrors“, chiar a fost comandat de edituri din 23 de ţări! Alte cărţi româneşti excelente, din domeniul comercial sau mai sofisticate, nu au însă parte decât, cel mult, de lividul program de traduceri şi de promovare externă început de ICR.
Ca să ne întoarcem la film: primul lung metraj gălăţean din istorie, „Cafe Journal” (scenariul, regia şi rolul titular, Ciprian Braşoveanu, alături de o echipă de actori ai Teatrului „Fani Tardini”, care vor să joace şi în „Omonim”), a fixat deja în memoria imaginii de film jocul regretaţilor Ioana Citta Baciu şi Grig Dristaru! Cu costuri de numai 2.000 euro (împrumutaţi), filmul a depăşit aşteptările: chiar dacă n-a fost cumpărat de vreo reţea de televiziune, a fost selecţionat pentru festivaluluri internaţionale: „Three Cities Online Festival & Conference” New York, „Festival Mundial de Cine Extremo de Veracruz”, Mexic, „Filmmaker International Film Festival”, Spania. Şi pentru promovare trebuie fonduri şi specialişti…
Filmul „Aurora”, regizat de Cristi Puiu, deja invocat, a costat două milioane de euro şi a avut-o producător pe soţia sa. Premiat la Canes şi Chicago, pentru „Moartea domnului Lăzărescu”, Puiu n-a primit pentru „Aurora” „decât” Premiul Gopo. Filmul lui Nae Caranfil „Restul e tăcere”, cel mai scump din istoria noastră, lua „doar” nouă premii Gopo, fiind eclipsat la vânzări de succesul lui Cristian Mungiu, „4, 3, 2”, premiat cu Palme d´Or ! Dar artiştii nu-şi fac vilă, visează!
