Cor(n)ul şi sifonul

Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

Un cor optimist, analizând cu şublerul economic situaţiunea noastră, afirmă, şi nu-l putem contrazice, că avem o creştere economică babană, aşa că avem de unde să asigurăm şi niscaiva pomeni electorale; restul, rămâne pe seama promisiunilor. Creşterea economică de la noi e chiar de trei ori mai mare decât a reuşit UE sau SUA. Dar şi în 2008 s-a umflat nemăsurat balonul economiei noastre duduitoare, pe speculaţii imobiliare şi – fleoşc!

În 1938, anul cu cea mai mare creştere economică interbelică, se ofilea economia sub uriaşe delapidări şi nici acum nu e mai bine. Acum, reducerea TVA, drobul de sare care ne-a speriat că n-o să prindă, a dus la creşterea consumului alimentar. Deci, tot burţile noastre ne ridică ţara, încât putem să ne permitem chiar să tragem, pardon, vânturi, spre atotştiutorii economişti europeni, din ţări care mănâncă prea cumpătat ca să şi crească. Şi ne creşte PIB-ul inclusiv pe seama viciului, cu sau fără de sifon, salvator al economiei printr-un consum constant şi dependent. Dar oare va  ajunge o iarnă cu facturi uriaşe la căldură pentru a mai strânge cureaua şi a descreşte creşterea? Tehno-cracii economiei încearcă - foarte bine că se pune problema! - susţinerea producţiei alimentare româneşti. Nu dezavantajând importul, nu atât prin subvenţii, cât prin obligarea supermarketului să vândă peste jumătate din produse dintre cele fabricate în România. Complicat, iar achiziţiile şi transporturile sunt dificile, costurile ar fi mai mari şi românii tot n-ar cumpăra patriotic. Nici măcar cu proiectarea de filme europene la paritate cu cele americane, cerinţă UE, nu prea merge la noi. Mai demult, a existat şi o încercare patriotardă, proiectul „Fabricat în România”, care nu a fost însă susţinut suficient şi onest nici de iniţiatori. Patriotul britanic poate refuza un parfum franţuzesc, românul e însă mai practic decât patriot. O încercare de a creşte consumul se face însă pe seama copiilor. Au părinţi bogaţi sau sărmani, vor primi pacheţel cu toţii! Dacă înainte de război existau şcoli care aveau grădină de zarzavat şi ferme, unde copiii căpătau deprinderi de fermier, sau spitalele erau dotate cu grădini pentru asigurarea hranei bune, acum hrana e la ţiplă şi are calitatea de a hrăni bugetul.  Prin programul „Cornul şi laptele”, elevii vor primi lapte, fructe şi legume. Să ronţăie în recreaţie şcolerul, dar şi preşcolerul, o vânătă, o dumadă ori un hrean, sorbind iaurt şi păpând brânzică, poate şi salam săsesc? Morcovul şi ardeiul ar merge, crede ministrul. Cum faci însă un copil să roadă morcovi? Este bine că ministrul Agriculturii vrea ca fermierii să aibă prioritate în aprovizionarea şcolilor, dar cine va transporta brânzica la putinică, doar nu şcoala şi în niciun caz fermierul. Legumele şi laptele vor fi parţial decontate de UE (vedeţi?). Ştie fostul comisar pentru Agricultură europeană, Cioloş... Dacă Ceauşescu ne obliga să facem copii, ăştia ne obligă să-i facem consumatori.

Consiliul Judeţean  a început, gospodăreşte, încă din ianuarie, procedurile de achiziţie a vechilor produse, dar uite că s-a inventat în pre-campanie o ordonanţă care dă şi frunze lactatelor! Deja, programul judeţean a dat cu cornul, ca să intre în şcoli, abia cu o lună după la începerea şcolii, iar lăpticul întârzia şi mai mult. 

Pe creştere, cresc un pic şi lefurile, în Educaţie şi Sănătate. Dar ies în stradă şi alte categorii defavorizate. Or să arunce cu legume! Vorba poetului: „Şi cornul sună, însă foarte puţin”.

Citit 1282 ori Ultima modificare Marți, 01 Noiembrie 2016 18:09

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.