Cook. Fernic. Bani. Mai mult un sentiment…

Evaluaţi acest articol
(24 voturi)

Cumplit oraş! La noi, artiştii plastici nu prea se duc la operă, nici muzicienii pe la lansări de carte, scriitorii calcă rar pe la teatru, inginerii, doar pe  unde le „cântă” prietenii sau interesele, iar politicienii, mai niciunde! Mai fiecare merge la o bere, asta da… Fiecare respectă doar ce ştie şi nici asta pentru multă vreme. În tot cazul, contează mai mult un tablou scump decât unul bun, un spectacol de Capitală, fie şi prost, doar  „de Capitală” să fie,  cântăreţi descălecaţi din Cluj, Bucureşti sau Iaşi (ca să nu mai spunem de străinii de tot) sunt preferabili unui artist gălăţean, fie el şi fenomenal...

Şi să te mai miri că oaspeţii noştri, ca să le zic aşa bunilor investitori străini care au avut curajul să-şi rişte banii într-o zonă atât de coruptă şi nesigură legislativ, nu pot fi văzuţi pe la ocazii publice speciale, de pildă onorând Sărbătorile Galaţiului, care se aproprie? Presa de dinainte de război pomenea mereu despre oameni de afaceri şi politici străini sau despre diplomaţi care ne onorau bucuriile publice! Acum, nici nu-i cheamă edilii, dar nici nu prea sunt vizibili în public. Sunt doar pomeniţi, când sponsorizează câtre ceva, o practică universală. Poate ar trebui şi dumnealor să mai socializeze, că doar n-om fi sălbatici, chiar dacă, se ştie, străinii detaşaţi aici capătă imdemnizaţii mai mari, din pricina... deranjului de la noi.

Eu sunt gata să mă bucur pentru ei, pentru că sunt „cu noi”, cam ca… Armata în ´89! Mă bucur să văd că Galaţiul naval, gloria aceea cu decenii de proiectanţi şi constructori care au făcut nave uriaşe şi chiar platforme peroliere, este în continuare, sub conducere olandeză, „pe val”. Ultima realizare vine din nevoile NATO, căci nu putem sta pe rogojină, ne trebuie şi nave de război. Cu câţiva ani înainte, cele două fregate cumpărate, gata vechi, din patria Brexit stârniseră oleacă scandal. Acum se face treabă gospodăreşte: construim aici! Pe vremea când Imperiul Otoman era puternic precum SUA astăzi, tot la Galaţi se construiau mari nave de război, aici fiind al doilea şantier naval al imperiului, după Constantinopol!  Cu vreun deceniu în urmă, încercau şi americanii să-şi repare navele de război aici, însă n-a ieşit nimic! Acum, şantierul a câştigat lucrări de 3,6 miliarde de lei, pentru patru corvete. "Nu există alt şantier care să realizeze nave militare de o asemenea complexitate", susţine Ministerul Apărării. Cum să nu fiu mândru? Dar… e şantierul „nostru”? Are măcar o plăcuţă care să anunţe că Fernic îi punea piatra de temelie la 1897? Cu tot respectul, Holland Damen Shipyards Group funcţionează… doar din 1927. Sigur, ca şi în cazul Combinatului, salariile şi impozitele pe lucrări rămân aici, însă beneficiul se duce în străinătate. Dar, dincolo de bani, este o problemă de demnitate şi de o recunoaştere… pe care nici noi nu ne-o dăm!

Zece la sută din firmele din România, cele româneşti, alimentează bugetul pe care îl împart acum electoral politicienii. Restul merge Afară! Vara asta întâlneam pe Dunărea noastră un vas din Insulele Cook. Dintr-un „port” cu un cheu de o sută de metri, o baracă şi mulţi bani de la români şi de pe la alţi amărâţi. Mă bucură capitalul străin. Aş vrea să am şi eu un şantier în SUA sau în Olanda...        

Citit 2146 ori Ultima modificare Vineri, 11 Noiembrie 2016 17:46

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.