Lumea aceasta este cea mai bună dintre lumile posibile, concluziona gânditorul german Gottfried Leibniz, în urmă cu trei secole. În timp ce afirmaţia nu poate fi negată, de vreme ce nu cunoaştem alte posibile lumi, modul în care "cea mai bună dintre lumi" se împacă cu actuala situaţie de pe scena internaţională este cel puţin discutabil. Subiecte, care la începutul anului păreau cel mult potrivite pentru un pamflet, s-au dovedit a fi cât se poate de verosimile, într-o perioadă scurtă de timp.
Primul şoc a venit însă odată cu vestea Brexitului. Votul britanicilor a şubrezit şi mai mult fundaţia şi aşa destul de firavă a unei Uniuni Europene zdruncinate serios de valurile de imigranţi. Când părea că mai rău de atât nu se poate, americanii au ţinut să demonstreze contrariul, prin alegerea lui Trump la Casa Albă. Pe o scară regională ceva mai mică, ţara noastră pare tot mai izolată de aliaţii din vest. La cârma Republicii Moldova s-a instalat un pro-rus declarat, în vreme ce în Bulgaria preşedinţia va fi curând preluată de un personaj perceput tot ca filorus. Cât despre Ungaria, euroscepticismul premierului Viktor Orban nu mai este de mult timp un secret. În mare, acesta este tabloul care pare să ne încadreze acum, iar numeroşi analişti s-au grăbit să schiţeze deja o situaţie cât mai întunecată.
Fără îndoială, în contextul actual, România s-a trezit personaj într-un scenariu care nu îi este deloc favorabil. Acest scenariu suferă însă de păcatul simplificării excesive. Ca mai mereu, lucrurile nu se prezintă nici acum doar în alb şi negru. Niciodată nu avem de-a face doar cu tabăra celor buni şi cu tabăra celor răi. Privite puţin mai în detaliu, lucrurile sunt cu mult mai nuanţate şi depind în mare măsură de unghiul din care sunt abordate. Da, în Republica Moldova a câştigat alegerile un candidat care va apleca urechea preponderent către Est. Victoria sa nu este însă deloc surprinzătoare, dacă avem în vedere tot arsenalul propagandistic desfăşurat, în timpul campaniei electorale, în acest scop. Maia Sandu a obţinut o proporţie nesperată din totalul voturilor, ţinând seama de mijloacele de campanie pe care le-a avut la dispoziţie. Astfel, pe termen mediu, victoria lui Dodon poate însemna, mai degrabă, o înfrângere pentru forţele pro-ruse de peste Prut. În niciuna dintre alegerile de până acum, un candidat pro-occidental nu a reuşit să obţină un scor atât de bun.
Mutându-ne mai la sud, vedem că nici în Bulgaria apele nu sunt mai limpezi. Orientarea pro-rusă a preşedintelui proaspăt ales Rumen Radev este mai degrabă presupusă, decât dovedită. Într-adevăr, la începutul campaniei electorale, Radev a afirmat că ţara sa trebuie să regândească strategia vizavi de Uniunea Europeană şi de NATO. A revenit însă ulterior asupra afirmaţiei, cu o declaraţie pro-occidentală. Pe parcursul carierei sale militare, Radev a beneficiat chiar de un stadiu de specializare la Air War College, în Alabama. La fel ca prim-ministrul demisionar bulgar Bojko Borissov, şi Radev pare mai degrabă genul politicianului-jucător, dispus să se încline în funcţie de interese. Într-un interviu pentru Radio France International, Stilian Deianov, conferenţiar la Universitatea din Viena şi fost corespondent de presă la Bucureşti a argumentat că ”Radev nu e mai pro-rus decât a fost Borissov”.
În noua ordine mondială, cu adevărat îngrijorătoare este ceea ce am putea numi "retorica urii". Din acest punct de vedere, următoarea perioadă va fi un test pentru lumea autointitulată liberă. Pentru a trece acest test, lideri precum Donald Trump nu trebuie lăsaţi să devină noua normalitate.
