Dacă ar fi fost posibil din punct de vedere juridic, dl Dragnea ar fi propus pentru funcţia de prim-ministru… o mătură. Dar pentru că deja are o serie de probleme de legalitate care (deocamdată) îl împiedică să-şi bage personal degetele în borcanul cu miere al guvernării, dl Dragnea a băgat la înaintare un „om de paie”. Pentru că asta va fi dna Sevil Shhaideh - o marionetă „în care se poate avea încredere”.
Propunerea preşedintelui PSD are ceva cinic în ea. Când se negociază un nou guvern, ar fi de aşteptat ca, măcar pentru păstrarea aparenţelor, pentru funcţia de premier să fie propusă o figură care să prezinte cât de cât credibilitate sau măcar notorietate. De această dată, dl Dragnea nu s-a mai încurcat în asemenea fineţuri. A trântit, pur şi simplu, pe masă o figură insipidă, incoloră şi inodoră, un „golem” amorf din punct de vedere politic, care să poată fi controlat de la distanţă de domnia sa. Gestul dlui Dragnea seamănă, pe undeva, cu cel al grofului Gessler - din povestea cu Wilhelm Tell, care în nemăsuratu-i orgoliu al cuceritorului i-a obligat pe elveţieni să se închine în faţa unei pălării puse într-un par, „ca şi cum ar fi el acolo”. Cam aşa stau lucrurile şi cu această dnă Shhaideh. Lumea va trebui să o salute cu titlul de „prim-ministru”, ca şi cum dl Dragnea ar fi el acolo. La palatul Victoria vom avea „o pălărie într-un par”, dar „groful” va fi în sediul PSD de pe Kiseleff.
Gestul acesta, de a duce, practic, în derizoriu una dintre cele mai importante funcţii în stat, vine la dl Dragnea din convingerea că, dincolo de orice instituţie, orice lege sau orice partid, românii au devenit, de facto, supuşii săi. Argumentul vine, în opinia sa, dintr-o logică simplă: „Ţara a votat cu PSD, iar PSD-ul sunt Eu”! Baronul Dragnea e mai… baron ca niciodată, şi cine ar putea să-l contrazică în condiţiile în care, sub conducerea sa, România a devenit roşie aproape în întregime? Singurul „ciot” care stă între dl Dragnea şi laurii de prim-ministru e amărâta aia de Lege 90/2001. Dar cum şi legea o fac, până la urmă, „aleşii poporului”, dl Dragnea e convins că va trece în două, trei luni şi peste acest impediment. Desigur, e oarecum frustrant pentru el că nu se poate bucura imediat de laurii victoriei, dar cu un om de paie la guvern este sigur că nici nu va veni altcineva în locul său.
În plus, după cum a şi declarat, dl Dragnea nu vrea „vedete” care să se apropie prea mult de cercurile executive ale puterii, eventual doar câţiva ambiţioşi care vor să-şi treacă la CV funcţia de ministru. Baronul PSD doreşte, astfel, nu doar oameni care să urmeze „un drum foarte bine stabilit”, ci să-şi conserve poziţia de actor principal într-un partid care, odată cu funcţiile înalte, a adus şi trădări pe măsură.
Una peste alta, guvernul Shhaideh e pe cale să se nască doar pentru a muri, când va veni momentul potrivit, pe altarul prea-înaltei personalităţi a dlui Dragnea. „Dacă vom fi refuzaţi, ne vedem în altă parte…”, mai spunea sigur pe el groful de azi, sugerând că „poporul” ar putea să meargă în alegeri anticipate şi pentru Palatul Cotroceni. Dar asta e o altă poveste, cu alte personaje care, la fel ca dl Dragnea, s-au crezut la un moment dat buricul cetăţii.
