Nu mai puţin de 1.569.966 de lei, adică aproape 350.000 de euro, banii gălăţenilor, risipiţi în cele patru vânturi. Vi se pare mult?! Desigur, unde s-a dus mia, aproape că nici nu se mai simte suta pierdută… Unde? Într-un alt proiect măreţ - Parcul Industrial, care s-a dovedit a fi doar un parc al neputinţei.
Din 2011 încoace, an de an, aud refrenul „Pierdem titlul de parc industrial” mai des decât „Împodobeşte, mamă, bradul!”. Mai că-mi vine să zic, ducă-se! că oricum nu ne-a folosit la nimic! Doar că asta înseamnă să returnăm toţi banii primiţi ca ajutor de stat, cu majorări de întârziere cu tot, plus facilităţile la taxe şi impozite de care a beneficiat Parcul Industrial. Care, apropo, vă reamintesc, e o investiţie de 7,8 milioane de euro (teren, infrastructură, reţele şi construcţii)! Păi dacă numai valoarea cabinei de poartă şi a gardului e de 17.000 de euro metrul pătrat de construcţie! Scumpele de ele!
Ce-am zis? Gard?! Ei, acesta e problema, că după gardul Parcului Industrial nu e mai nimic. Şi absolut nimic din ce-ar fi trebuit să fie: fabrică de calculatoare, infochioşcuri, climatizoare şi aparatură audio-video, linie de linie de producţie pentru 700 de minitehnologii utilizate în peste 20 de ramuri industriale, fabrică de artificii, firmă producătoare de motociclete, motoare de bărci şi echipamente agricole… În total 1.215 locuri de muncă! Nu, nu fac glume proaste, doar mi-aduc aminte de paradisul economic pe care-l descriau autorităţile în anii 2003-2006 vorbind despre Parcul Industrial.
"Sintagma de gaură neagră nu ne-a făcut bine deloc. Dacă vreţi să murim împreună, murim împreună! Asta este!”, erau declaraţiile directorului Costică Voicu, pe care le consemnam anul trecut.
Un director pentru care alţii sunt mereu de vină, şi nu propria neputinţă… Bun, pot să înţeleg că Parcul Industrial va fi ţinut artificial în viaţă de frica sumelor uriaşe pe care am fi nevoiţi să le rambursăm, dacă se desfiinţează. Că nu vin investitorii acolo e altă poveste. Ceea ce mă îngrijorează, însă, este că pierderile ultimului an, 847.000 de lei, sunt mai mari decât suma pierderilor pe ultimii patru ani de dinainte. Şi groapa se adânceşte… Mai ales când parcul nu produce, industrial, decât neputinţă!
