În timp ce Parlamentul României, mai divizat ca niciodată, sărbătorea ieri… Unirea, ţara fierbând însă în continuare în ciorba de legi nepopulare ale Guvernului care conduce şi fără Parlament, prin celebrele ordonanţe de urgenţă, Parlamentul francez este ocupat să strice relaţiile internaţionale cu o mare piaţă de desfacere, dar şi un bogat furnizor de emigranţi: Turcia. Acuzaţiile de genocid aduse de armeni Turciei, chiar dacă Turciei de acum o sută de ani, devin astfel un motiv foarte viu pentru ruperea relaţiilor internaţionale actuale. Naţionaliştii turci au de gând să-şi păstreze imaginea imaculată, armenii nu uită drama, iar francezii intervin internaţional. O ţară mare, laică, din preajma unui teritoriu inflamat (Iranul, iată, suportă sancţiuni internaţionale, Siria cumpără avioane militare de la ruşi, Israelul pare să se pregătească să atace militar Teheranul, americanii se pregătesc să-şi protejeze oficialii din Iran…) ajunge astfel la cuţite cu marea putere a Franţei. După cum scria ieri cotidianul francez „Le Monde”, Turcia a condamnat adoptarea, de către Senat, a unei legi care să penalizeze negarea genocidului şi ameninţă cu „o ruptură totală” a relaţiilor diplomatice. Deja, opinia publică din mari ţări democratice reacţionează cu putere atunci când state autoritare, precum Iranul, neagă Holocaustul organizat de nazişti, acum şi „genocidul armean” având parte de o reacţie, iată, puternică, a francezilor! Luni, Parlamentul francez a adoptat legea, cu o majoritate, nu unanimitate. Cine va nega genocidul din 1905, din Anatolia, recunoscut ca atare de legea franceză (procesele din acea epocă s-au judecat tot la Paris), va fi trimis un an la închisoare şi va plăti 45.000 euro. Turcii recunosc 500.000 de victime, nu şi termenul de „genocid”, şi reproşează şi ei armenilor crime în masă, armenii impută însă turcilor 1,5 milioane de morţi.
Susţinerea, chiar de către preşedintele Sarkozy, altfel nepopular în chestiuni interne, a enervat Ankara, care anunţa sâmbătă că va reacţiona. După adoptarea legii, ministrul turc de Externe, Ahmet Davutoglu, a acuzat Franţa de „lipsă totală de respect”, iar ambasada Turciei la Paris a promis „consecinţe permanente”. Dar ce consecinţe pot fi, când şi aşa pieţele europene încearcă să lupte împotriva intrării produselor concurente din Turcia, China sau India? Cine pierde cel mai mult, în momentul în care, astfel atenţionată, Ankara îşi vede pusă în pericol viitoarea aderare la UE? Se aşteaptă ca Turcia să-şi retragă ambasadorul de la Paris, aşa cum a făcut şi în decembrie, când legea a fost votată (tot fără unanimitate), în camera inferioară a Parlamentului.
