Într-un fel sau altul, românii s-au mai implicat în istoria Franţei, fie că, în special ardelenii înrolaţi sub steagul lui Napoleon I, au contribuit la gloria sa militară, fie că alţii, din Principate, au luptat la Paris sub steagurile revoluţiei paşoptiste, au avut funcţii şi au contribuit atunci la organizare şi au făcut spitale de campanie acolo…
Cei de astăzi, deşi emigranţi sau rezidenţi provizorii cu o contribuţie notabilă individuală în artă, ştiinţă şi cercetare, medicină aplicată, sunt percepuţi de francezul sadea, la nivel de stradă, cam ca la acea emisiune televizată unde a fost satirizat „salutul românesc”, adică mâna care cerşeşte agresiv şi cu o „scenografie” murdară… Astfel, românii contribuie şi ei, amplificând, dacă se mai poate, reacţia împotriva străinilor care trebuie ajutaţi social şi care îţi dau în cap - a africanilor săraci, a musulmanilor din Orient priviţi cu neîncrede de populaţie, a chinezilor, a bosniacilor etc.
La alegerile precedente, voturi pentru extrema dreaptă franceză au dat chiar şi victimele: evrei speriaţi că unii emigranţi musulmani au vandalizat şi incendiat sinagogi, au trecut peste insultele pe care partidul extremist al lui Le Pen li le-a rezervat de decenii întregi şi l-au votat… Extremiştii au ieşit acum într-un procent îngrijorător de mare şi în sufragiile de duminică pentru preşedintele Franţei, ceea ce înseamnă că, în continuare, cei doi candidaţi rămaşi în cursa pentru turul doi vor trebui poate să adopte ei înşişi un discurs mai xenofob, care să atragă din acest electorat al turului întâi ce a votat în proporţie de aproape 18 la sută pentru extrema dreaptă. Sigur, nu destul pentru accesul la guvernare, dar important pentru viitoare alianţe electorale, unde voturile se obţin atrăgând parlamentari din tabere care, ca şi banii, „nu au miros”.
Francois Hollande, deocamdată conducând cu doar aproape două procente după turul întâi, cunoscut pentru politica sa şovăitoare şi schimbătoare după vânt, ar putea câştiga în faţa unui preşedinte cu faima de om avut, apărător al intereselor bogaţilor, uzat de guvernare şi antipatizat de un electorat cu simpatii de stânga într-o ţară care n-a avut parte de experienţa lagărelor comuniste. Şi, în timp ce xenofobul candidat Sarkozy a făcut paşi înapoi, mai îmblânzindu-şi xefonobia, Hollande nu prea are încotro şi va trebui să le promită şi el Franţa francezilor. Din fericire, acesta a refuzat oferta lui Sarkozy, de a se înfrunta în trei emisiuni televizate, optând pentru una singură. Ori, într-o singură repriză se pot promite mai puţine lucruri reprobabile. Probabil că, alături de magrebieni, turci, chinezi şi alţi străini, emigranţii români trebuie să se aştepte însă oricum în anii viitori, oricine ar ieşi învingător, la o politică mai restrictivă, mai neeuropeană…
