* Conducerea Colegiului „Elena Doamna” susţine că a aplicat o mulţime de măsuri ca acest lucru să nu se mai întâmple, dar liceenii din internat se lasă greu educaţi
Maria Giuşcă – o cititoare în vârstă de 81 de ani - ne-a scris la redacţie, supărată de faptul că, de mai bine de 14 ani, viaţa i s-a transformat într-un infern. Curtea sa se învecinează cu una dintre laturile internatului de la Colegiul „Elena Doamna”, motiv pentru care, ani la rând, a fost transformată în tomberon de către elevii care aruncă resturile şi gunoaiele pe geam.
„Curtea mea – muzeul gunoaielor”
„Din anul 2000, de când nu mai sunt gratii la ferestre, zi de zi, am strâns din curte tot felul de deşeuri aruncate de elevi, lună de lună a trebuit să apelez la cunoştinţe care se pot urca pe magazie şi să cureţe gunoiul aruncat tot de elevi pe acoperiş. Nu mai spun că a trebuit să şi repar acoperişul magaziei, deoarece tabla s-a perforat de la atâtea sticle şi borcane câte s-au aruncat. Am ajuns la o vârstă înaintată şi starea de sănătate nu-mi mai permite să muncesc zilnic pentru a-mi curăţa propria curte de gunoiul produs de elevii din internat. Pe lângă aspectul insalubru dat de tot felul de recipiente (sticle, borcane, ambalaje plastic, textile, hârtii, etc.) se creează condiţii favorizante pentru apariţia rozătoarelor (cunoscute ca fiind atât sursă de infecţie, cât şi drept cale de transmitere a bolilor infecţioase şi parazitare), deoarece elevii aruncă foarte multe resturi alimentare şi chiar produse de igienă intimă folosite (tampoane, absorbante)! Faptul că zi de zi, lună de lună, an de an, nu încetează acest fenomen, mă determină să cred că nimeni nu aruncă nici măcar o privire în spatele internatului, ca să vadă că acoperişul magaziei, curtea locuinţei, copacii şi gardul din sârmă ghimpată arată ca o rampă neamenajată de gunoi sau un muzeu al gunoaielor!", ne scrie Maria Giuşcă.
Aceasta susţine că a fost în audienţă la conducerea liceului, că a depus plângere la Poliţie şi la Inspectoratul Şcolar Judeţean, dar elevii continuă să-i confunde curtea cu coşul de gunoi.
Buna cuviinţă – un munte greu de explorat
Spre surprinderea noastră, conducerea colegiului este la curent cu această practică a elevilor din internat, iar directoarea Luminiţa Nichita susţine că a luat chiar şi o serie de măsuri care s-au dovedit a fi însă inutile, elevii continuând să arunce gunoaiele acolo. "Are dreptate doamna respectivă. Dar nu este adevărat că n-am luat măsuri. Am semnat cu ei procese verbale, i-am pedepsit, am vorbit cu pedagogii, i-am scos în curtea liceului la făcut curăţenie (şi la noi aruncă gunoaiele pe geam, nu numai la doamna Giuşcă), dar degeaba. Nu mai ştim ce să le facem. Nu pot nici să-i exmatriculez, nici să-i amendez pentru că ar renunţa la şcoală. Sunt, de regulă, elevi care provin din familii din mediul rural destul de sărace, iar o amendă ar destabiliza bugetul familiei şi aşa destul de mic", spune directoarea Luminiţa Nichita. Aceasta susţine că gratiile n-au mai fost montate din lipsă de fonduri. În plus, nici pe elevi nu-i poate muta din camerele respective, pentru că nu dispune de altele.
"Nu ne rămâne decât să recurgem la soluţii extreme. Voi merge să discut cu doamna în cauză să ne permită accesul în curte, pentru a curăţa locul cu elevii care aruncă acolo gunoaiele. Poate aşa, făcând ei curăţenie, vor ajunge să se comporte civilizat", mai spune necăjită directoarea de la "Elena Doamna".
Deşi colegiul gălăţean este renumit prin profesorii săi care au realizat manuale de specialitate şi au adus judeţului în fiecare an premii I la concursurile şcolare de industrie alimentară, se pare că educarea tinerei generaţii rămâne un munte greu de explorat, dacă nu aproape imposibil. Probabil unul dintre motive este şi lipsa "celor şapte ani de acasă".
