Din păcate, sănătatea şubrezită îl ţine pe navigatorul care a "inventat" Pânzarul Moldovenesc "la ancoră", tocmai acum, când în această lună se împlinesc exact 15 ani de la lansarea la apă a unui adevărat monument plutitor, astăzi, din păcate, ascuns privirilor noastre şi lăsat să putrezească, precum corabia lui Iason, aducătorul Lânii de aur.
Ex-comandantul de vas Maximilian Popescu Wella - Max, pentru prieteni şi are mulţi! - a propulsat şi alte idei care "s-au prins", cum ar fi să se facă şi la Galaţi târg de carte. Pasionat, scriitorul a publicat cărţi despre vechi vapoare, despre portul Galaţi şi despre domnitorii care au iubit navigaţia. Cineast cu premii naţionale, omul de condei nu a uitat niciodată să iubească Dunărea şi, în locul nostru, a visat de pildă să avem şi noi un Muzeu al Marinei, cât încă se mai păstrează relicve din ceea ce a fost cândva gloria fluviului.
Promovând spiritul unor prieteni din generaţia sa care au visat înainte de 1989 să se reconstituie în portul cu tradiţia vechilor şantiere de construit corăbii, singurul port al Ţării Moldovei, Kara Bogdania, cum îi ziceau imperialii otomani, gălăţeanul a reuşit să entuziasmeze autorităţile locale, ecleziastice şi civile şi, la 4 iulie 2004, în prezenţa ministrului Răzvan Theodorescu, nava era lansată la apă cu binecuvântarea episcopului Casian Crăciun de la Dunărea de Jos, care susţinuse cauza pe lângă patriarhul Teoctist şi preşedintele Ion Iliescu, iar Consiliul Judeţean investise o avere în construcţie. Reaua administrare a acestei averi culturale face ca astăzi "rugina" carilor să fi măcinat o parte din bordajul navei. Ar putea fi încă salvată corabia ştefaniană măcar ca efigie, într-un oraş cu atât de puţine monumente? Bordajul să-i fie refăcut ori măcar să fie traforat drept în zona găurii, pentru a permite astfel şi vederea interioară, acoperit cu o răşină protectoare şi urcat pe un soclu potrivit.
"Sic transit gloria mundi"!
