* Sărbătoare ca la… „plimbă tava” * Autorităţile municipale nici n-au ştiut… * Era să trecem pe lângă festivitate *
Şi a fost Ziua Marinei. Da, la Galaţi! Deşi Primăria nu a reuşit să ne adune, pe bani publici, la un spectacol plictisitor, sau chiar fără bani, la o întâlnire de suflet pur şi simplu, ieri societatea civilă n-a răbdat! Gălăţeanul ştie că de Sfânta Marie trebuie să fie în port, dar când?
Unii gălăţeni nici nu ştiau că nu se mai ţine ziua, alţii au venit în speranţa că totuşi se va întâmpla ceva. De pildă, veteranul Ioan Paşalău, fost cadru didactic, înfrunta arşiţa în costum negru, cu cravată şi decoraţie: „De la ora zece mă tot uit unde s-o ţine…”.
Şi s-a întâmplat: fix la ora 12,00 (în „cartul căpitanului”, cum se spune, cel mai greu cart) un sobor de preoţi condus de părintele protopop Eugen Buruiană a săvârşit, de sărbătoarea Sfintei Marii, patroana marinarilor, o slujbă de pomenire şi de odihnă pentru marinarii care şi-au găsit mormânt în adâncurile apelor.
Bucăţi de colac binecuvântat, cu spice de brâu bălan înfipte în el, au ajuns la cei din preajmă, mulţi copii.
Vreo două sute de gălăţeni s-au adunat ieri în jurul preoţilor. Apoi, în timp ce Fanfara „Valurile Dunării” cânta imnul naţional, comandantul Maximilian Popescu, autorul moral al Pânzarului, împreună cu un fost şef mecanic, George Codreanu, au ridicat pe catargul de la „Valurile Dunării” pavilionul românesc.
Cumpărat special pentru această ocazie de Codreanu, care de altfel şi-a luat obiceiul de a ridica zilnic steagul ţării pe catarg.
Mulţi gălăţeni au vrut să urce apoi, luaţi de val, pe şalupa Controlului navigaţiei civile, dar a trebuit să se mulţumească să vadă mai de la distanţă cum crucea de flori este pusă pe apă.
Navele din port abordaseră, la ordinul Căpităniei, marele pavoaz: steguleţele de semnalizare, frumos colorate, aliniate pe sârmă, de la pupa la prova, ca la marile sărbători.
Aproape în ultima clipă!
Cum a fost posibilă totuşi marea ruşine ca portul Galaţi să fie înmormântat ieri, să nu se petreacă? Am aflat cum au stat lucrurile de la navigatorul, cineastul şi scriitorul Maximilian Popescu.
Mâhnit că anul acesta se va întâmpla această nedreptate, a răspuns invitaţiei unui post de televiziune, alături de părintele Buruiană, lansând apeluri tocmai pe acest subiect. Liniştit să afle că Biserica va continua imperturbabil să binecuvânteze fluviul, navigatorul a căutat ajutor în continuare până în ultima clipă.
Şi, incredibil, l-a găsit: lângă scena Festivalului internaţional de folclor, abia sâmbătă, pe la ora 23,30, l-a întâlnit pe preşedintele Consiliului Judeţului, Eugen Chebac, care a promis că va trimite fanfara.
Păcat că nu s-a luat legătura cu dumnealui mai dinainte! De altfel, putem spune şi că mult-aşteptatele sărbători de vară ale Galaţiului ar putea îngloba şi cele trei festivaluri ale Centrului Cultural, ca să nu ne împrăştiem, ci să ne unim în jurul sărbătorii Dunării, de Sfânta Maria…
Ce s-a putut face în pripă…
„Am îmbrăţişat ideea părintelui Eugen Buruiană, completând-o cu buna mea ştiinţă în scenarii şi regia pe care am tot făcut-o de 35 de ani”, ne-a relatat hâtru Max Popescu…
A fost alături de noi preşedintele Eugen Chebac, care ne-a dat ajutorul, dna Aurelia Matei, directoarea Centrului Cultural Dunărea de Jos, Vasile Plăcintă, directorul serbărilor folclorice de acum, Viorica Popescu, fotografii Ilie Stan şi Alexandru Gherbănescu, echipa de la VOX TV şi Fanfara, în frunte cu maestrul Boroghină.
Am dorit ca această vară sahariană să nu treacă fără ca matrozii plecaţi în eternitate să nu primească omagiul nostru, iar cei care mai trăiesc să ducă mai departe mesajul de dragoste pentru Dunăre. Mulţumesc căpitanului Octavian Gheorghiu, şeful Căpităniei, care m-a încuraj şi sprijinit”.
Fost şef mecanic de navă, George Codreanu a adăugat: „Vreau doar atât – să-i invit pe primar şi pe toate oficialităţile locale, care generează haosul acesta la Galaţi, să facă un curs de marinărie. Marinăria te învaţă că dacă unul greşeşte pot muri toţi! Este o lege a mării”.
Un îndemn la uniune între administraţii, pentru ca al doilea port al României să nu fie lăsat să moară.
Oricum, gălăţenii vin în week-end şi nu numai la Dunăre. Azi, unii au spălat obrazul Galaţiului. Am rămas însă fără tradiţionala nuntă şi răpire a miresei de către piraţi, am rămas fără întrecerile marinăreşti. Bărci sunt destule, întreceri pot fi organizate, dar cine să le dea startul?
