Creștinii țin trei Învieri: catolică, ortodoxă și pe rit vechi. Lumina de la Sfântul Mormânt se aprinde o singură dată: în sâmbăta Săptămânii Patimilor, la prânz, și numai pentru ortodocși.
De ce numai pentru ei? Scepticii spun că Lumina este un „truc” ritualic, lucru întărit și de unele fețe bisericești. Ce spun, însă, martorii români?
În conformitate cu principiile care guvernează calendarele bisericești de rit vechi și nou, precum și din cauza regulilor proprii impuse de Biserica Creștină de Apus și de Răsărit, Paștele se sărbătorește la trei date diferite. O singură credință, trei Învieri.
Paradoxal, pentru această taină a creștinătății, Lumina Sfântă se aprinde la Sfântul Mormânt de la Ierusalim o singură dată, doar pentru ortodocșii de stil nou. Cum se produce fenomenul?
Fulgerul de Lumină
Biserica Sfântului Mormânt este golită de oameni și controlată de către autoritățile laice și religioase ne-creștine încă din ajunul Învierii. Nimeni nu mai intră acolo decât în prezența acelorași autorități, care îl însoțesc pe Patriarhul Ierusalimului în sfântul lăcaș și îl controlează până la piele, pentru a nu putea ascunde materiale inflamabile.
Pe la 12,30 - 13,30, mulțimea înghesuită în biserică asistă la un fenomen uluitor: descărcări electrice de diferite culori, bile de foc de diferite mărimi fulgeră prin capelă, aprind lumânările Patriarhului și, „la întâmplare”, aprind lumânările unei singure persoane din mulțime, de la care lumea dimprejur va lua Lumina Învierii.
De-a lungul timpului, trei românce au trecut prin experiența transformatoare de a primi Lumina în mod direct. Deși lumânările se aprind, martorii spun că Lumina este „rece”, adică nu are o temperatură care să frigă. O dată, fulgerul de Lumină a crăpat chiar un stâlp de susținere din biserică.
Scepticii spun că aprinderea Luminii este o „făcătură” menită să „îmbrobodească” naivii și să mențină trează credința, iar cu asta, puterea Bisericii Creștine. Ei susțin că lumânările sunt îmbibate cu fosfor diluat; în momentul în care solventul se evaporă, fosforul se aprinde de la sine în contact cu oxigenul din atmosferă.
Adevărat, această proprietate a fosforului era cunoscută încă din antichitate. A existat chiar și un Papă, Grigore al IX-lea, care a spus în 1238 ca Lumina Sfântă este un truc. Episcopul Porfirie al Kievului a arătat, în jurnalele sale (1894-1901), că Patriarhul aprinde lumânările de la o candelă ascunsă în spatele icoanei de marmură a Învierii.
Potrivit tot lui Porfirie, care a aflat istoria de la un mitropolit din Ierusalim, pașa Ibrahim al Egiptului a cerut să fie dus în altar în timpul aprinderii Luminii Sfinte și a promis o donație importantă dacă Lumina se aprinde de Sus. Ce a urmat a rămas secret, Lumina continuă să se aprindă, dar pașa n-a donat niciun ban creștinilor.
Totuși, conform presei românești, trei românce au primit Lumina în mod direct, iar lumânările lor s-au aprins concomitent cu cele din altarul Bisericii de la Sfântul Mormânt.
Stâlpul de Lumină
Există mărturii ale unor clarvăzători care spun că, în timpul liturghiilor obișnuite, un „stâlp de lumină” coboară pe câte un credincios din biserică. De asemenea, în timpul meditațiilor sau rugilor colective intense, deasupra grupului apar irizări de lumină, iar camerele de filmat/fotografiat surprind formații luminoase sferice inexplicabile.
Este posibil ca întreaga credință, iubire și putere spirituală a celor care asistă la aprinderea Luminii Învierii să poată naște fenomene fizice precum această „flacără rece”.
