* Prima ediţie a expoziţiei de Trabanturi din oraş i-a atras pe gălăţeni ca un magnet * Cu o baterie electrică, micuţa maşină de epocă s-ar putea transforma în ultima modă pe şosele
Deşi cu stângăciile unei prime ediţii – printre care nerespectarea „la fix” a programului - , expoziţia de Trabanturi care a avut loc, sâmbătă, la Potcoava de Aur, a scos oraşul din monotonia obişnuită.
Înşirate la expoziţie, Trabanturile au constituit un adevărat punct de atracţie pentru gălăţenii care au privit motoarele, s-au fotografiat cu maşinuţele şi au stat de vorbă cu proprietarii lor. Cele mai fotografiate: Trabanturile decapotabile cu patru şi, respectiv, două locuri, dar şi Trabantul-limuzină ori cel electric.
Trabantişti de toate vârstele
„Pe vremuri se făceau o groază de glume cu Trabantul. Apoi a apărut într-un ziar o caricatură în care, pe o ploaie mare, pe şosea rulau, alături, un Trabant şi un motociclist. Şi cel din Trabant dă geamul jos şi îl întreabă: hei, nu ştii vreo glumă cu un Trabant?”, ne-a povestit, amuzat, Adrian Mihăilescu, unul din sutele de gălăţeni care au venit la expoziţie pentru a vedea modele de epocă.
„Mă numesc Alesia Cristina Amorţilă şi sunt o trabantistă. Mie îmi place Trabantul, pentru că e frumos şi nu scoate fum ca alte maşini, ca de exemplu Dacia. Mami are Trabant, iar tati Dacia şi eu nu sunt prea fericită pentru asta… Dar când voi fi mare voi conduce şi eu un Trabant”, ne-a spus fetiţa de opt anişori, care îşi găsise loc în Trabantul-limuzină expus.
De la maşina săracului la bijuterie de colecţie
De altfel, Trabantul-limuzică, „Cabrios” este prima invenţie omologată RAR a gălăţeanului Mario Dobre, cel care a organizat expoziţia şi cel care a inventat şi omologat RAR şi Trabantul electric.
„Aceasta este maşina viitorului, bateria maşinii are o autonomie de 150-200 de km, după care se alimentează de la o priză domestică, pe acelaşi principiu cu al unui telefon mobil. Pentru 100 de km în oraş consumă 120 de kw, adică în jur de cinci lei, în timp ce pentru o maşină cu benzină 100 de km costă mult mai mult”, ne spune Dobre, cel care acum lucrează la „o altă invenţie, o maşină electrică, la care bateriile sunt în roţi”.
Deşi nu este sprijinit financiar de nimeni (şi nici nu face un caz din asta!), Dobre continuă să îşi dedice timpul şi inteligenţa acestei pasiuni, aşa cum o fac şi alţi posesori de Trabanturi. Posesor a „zece Trabanturi de colecţie”, Arpad Molnar, din Braşov, a venit la expoziţie cu „un Trabant Tramp Cabrio, făcut iniţial pentru grănicerii germani…
Eu am găsit-o ruginită, în curtea unui cetăţean, am cumpărat-o şi am lucrat la ea ani de zile pentru a o face să arate aşa. În România sunt doar două astfel de modele şi amândouă au fost recondiţionate de mine”.
Alături de „singurul Trabant cu două locuri, omologat din România” Nicuţa Sofia ne-a spus că „soţul a lucrat ani de zile la el, ca să arate aşa… O dată, când am fost la o expoziţie la Sf. Gheorghe, o familie de nemţi a venit, iar bărbatul a îngenuncheat şi a sărutat capota… ne-a impresionat tare de tot!
Trabantul s-a transformat dintr-o maşină a săracului, cum era numită odată, într-o bijuterie de colecţie”.
