Creștinii ortodocși au intrat începând de miercuri, 15 noiembrie, în Postul Nașterii Domnului, denumit și Postul Crăciunului. Postul va dura până pe data de 24 decembrie inclusiv, în Ajunul Crăciunului.
Postul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului a fost instituit în secolele IV-V, deci mai târziu decât Postul Paștelui. Acest post combină pocăința cu milostenia și fapta bună, astfel încât să devenim locaș pentru Hristos. Nu întâmplător, prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului este Intrarea Maicii Domnului în biserică, sărbătoare care ne dezvăluie că Maica Domnului intră în templul din Ierusalim pentru a deveni ea însăși templu sau "biserica sfântă și cuvântătoare de rai".
Pregătirea pentru intrarea în Postul Nașterii Domnului s-a făcut încă din seara zilei de marți, 14 noiembrie, odată cu lăsatul secului.
”Pelerinajul începe în seara aceasta spre Betleem, spre Tine, Doamne, Care ne dai măsura sănătății sufletești și trupești și cea a viețuirii cumpătate. Dumnezeu devine Copil, ca noi să ne recăpătăm copilăria plină de iubirea, de ajutorul și de candoarea Lui. Rânduiala tradiției îndătinate spune: iertare, iertare, iertare, din inimă, din inimă, din inimă, pentru toți și către toți! Așa inima devine Betleem! Acolo "crește" Domnul viața din noi și dintre noi pașnică și fraternă!”, a transmis Arhiepiscopul Dunării de Jos, ÎPS Casian, credincioșilor care încep acest urcuș duhovnicesc spre marea sărbătoare a Nașterii Domnului.
Postul Crăciunului este primul post din anul bisericesc și ultimul din anul civil. Pe parcursul celor 40 de zile de post, credincioșii vor avea o alimentație cumpătată, pe bază de legume și, ocazional, cu preparate din pește, în zilele de dezlegare rânduite în calendarul bisericesc.
Dincolo însă de această rânduială de natură alimentară, și mai importantă pe durata postului este străduința credinciosului de a-și primeni sufletul, devenind mai iertător, mai bun față de semeni și mai smerit în dimensiunea sa duhovnicească.
În tradiția rurală, în postul Crăciunului, după lăsatul secului, începea și sezonul șezătorilor, în care femeile, dar și fetele tinere, se întâlneau pentru diverse activități, precum torsul cânepii sau al lânii, dar se spuneau și snoave și povești populare. De asemenea, în șezătorile ce aveau loc înaintea Crăciunului și a Anului Nou, se învățau și se repetau colindele și urăturile și se discuta în amănunt despre buna pregătire a acestor sărbători.
