Nereguli "la lanţ" în talcioc - Se rupe poarta, biletele mai puţin
Foto: Foto: Sorin Pană

Nereguli "la lanţ" în talcioc - Se rupe poarta, biletele mai puţin
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Există o expresie: "a face pe cineva la lanţ", adică a-l păcăli în mod repetat. Talciocul e o păcăleală pe multe planuri. Cum vă relatam ieri, pe locurile de expunere unii au prioritate, consfinţită cel mai adesea cu lanţ împrejmuitor, investiţiile în modernizarea spaţiilor se fac pe ochi frumoşi, iar administraţia n-are iniţiativă nici cât să dea câţiva metri cubi de zăpadă la o parte. Să vedem însă cum produce bani pentru municipalitate acest târg,cum se taxează şi, mai ales, cine e şmecher la poarta talciocului.

Îngrămădeală ca la pomul lăudat

Administratorul Ovidiu Puescu ne-a lăsat singuri după discuţia despre bunul gospodar, în care i-am cerut 20 de lei şi o lopată să-i dăm zăpada la o parte. Rămaşi pe cont propriu, ne-am apucat de numărat, ca ăia de nu pot s-adoarmă de grija încasărilor la bugetul local. După jumătate de oră de patrulat printre maşini, am ajuns la 422. Şi încă mai intra, răzleţ, câte o maşină la cinci minute, deşi aleile se umpluseră până la refuz, mai puţin a doua pe stânga, cea cu locurile betonate…

Taxare cu „roade” incerte

La final, trecem din nou pe la administrator, să-l întrebăm dacă ştie câte maşini are în târg la acea oră. Ne-a zis ceva între 320 şi 360. Am încercat să obţinem o cifră clară, şi-a sunat şeful şi ne-a spus că nu se poate. „Mâine vă zice el”.

Am mers la doamna de la poartă, s-o iscodim de seriile cotorului de bilete. Avea 121 de bilete date pentru autoturisme. „Restul, s-or fi dat de colega de la casă…” Greu de crezut că cineva s-ar opri în intersecţia talciocului să coboare din maşină şi să ia bilet de la casă, când poate foarte bine s-o facă aproape din mers, la poartă. Iar cum uşa spre casieriţele dinăuntru era „păzită” de administrator, ne-am lăsat păgubaşi. Oricum, ne-am dat seama că lucrurile nu sunt deloc pe cât de riguroase ar trebui să fie. Mulţi vizitatori se strecurau pe poarta de autoturisme, profitând de faptul că o singură taxatoare nu le poate ţine piept…

Intersecţia - stand de prezentare pentru şmecheri

De fapt, haosul comerţului cu autoturisme, scăpat din mână de municipalitate, e vizibil din stradă, nu trebuie să intri în talcioc ca să-ţi faci o idee. În mijlocul intersecţiei, pe tot caroiajul din faţa talciocului se vând maşini. Şi nu doar acolo.

Ne-am mutat fix lângă maşina de poliţie şi alte câteva autoturisme cu afişe-n geamuri. Un break alb, nemţesc, impunător stă chiar lângă Loganul tricolor.

Vine o poliţistă: „N-aveţi voie aici! Vă rog să plecaţi.” „Cu respect, nu vreau!” Face ochii mari, nu-i vine să creadă, apoi încep să-i vibreze cerceii. Înainte s-apuce să ne ceară actele, preling legitimaţia de presă pe geamul maşinii, doar către ea. „Plec şi eu când pleacă ăsta”, arăt spre breakul teuton şi alb. La care, o figură întunecată-ceafă lată cu lanţ gros iese pe geamul vitrinei cu numere de Germania: „Ce arăţi spre mine, fraiere! Eu sunt şmecher, bă! Tu eşti şmecher?! Că vin la tine să văd!…”

Am plecat ca să nu-i mai creăm probleme suplimentare poliţistei, schimbată la faţă precum capota frigiderului nemţesc. Oricum, în jumătate de oră, nu mai era nici zare de oameni ai legii, iar maşinile la mezat obturau aproape total intersecţia spre cartier.

* * *

Mâine vă spunem ce crede şeful de la Gospodărire Urbană despre neregulile din talcioc, câţi bani se fac, în cifre totale şi detaliat, dar şi despre alte mizerii ori şicane în târgul oraşului sau din cauza lui.

Citit 4875 ori Ultima modificare Miercuri, 14 Martie 2012 00:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.