Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Da...sunt cu ea, o cunosc de câţiva ani, e frumoasă şi singură, îmi recită "Memento mori" şi mă roagă să-i explic ce înţeleg din ultima strofă: "Şi de-aceea beau păharul poeziei înfocate./ Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate,/ Să citesc din cartea lumii semne ce noi nu le-am scris./ La…

Mulţumesc păsărilor pentru că m-au ajutat, m-au dus şi mi-au arătat unde-i fata din flori nemuritoare, din grâu, din marginea salcâmilor, din volbură şi din cicoare! Mulţumesc (şi) cerului... pentru că stă cuminte... şi pentru că are (pe) sub cine să mugurească, să florească, să frunzească, să crească şi să…

Nu văd fata din grâu. Nu văd fata care face coroane din flori nemuritoare. Oare chiar să-şi fi pus în gând să mă păcălească? Ori nu a mai fi venit? Începe să-mi fie teamă că a păţit ceva. Ori se ascunde? Mă uit peste tot. O caut peste tot. Prin…

Sunt gata de plecare spre fata din grâu. Sunt gata de întâlnirea pe care fata a dorit-o şi a aşteptat-o atât de mult. Să aştepţi, să speri, să vrei şi să crezi cincisprezece ani nu-i de ici, de colo, nu-i la îndemâna oricui. Trebuie că fata cu imortele-n coroane moşteneşte…

Trebuie să mă grăbesc fiindcă mâine vine imediat, vine foarte repede, mai ales când vine cu povara, cu emoţiile, cu ne/aşteptările întâlnirii de gradul zero. Trebuie să mă grăbesc, dar nu mă grăbesc. Nu pentru că aş avea ori nu aş avea timp destul, ci pentru că nu vreau, din…

Cică stă pe marginea grâului şi împleteşte coroane din flori nemuritoare. Şi cică pe mine mă aşteaptă. De vreo cincisprezece ani, în fiecare zi de vară, cât durează nemuritoarele, stă pe marginea pâinii şi mă aşteaptă. Şi cică a şi întrebat-o de ce mă aşteaptă, însă ea n-a vrut să-i…

Cică domnul Parmenide constituie esenţa filozofiei domnului Platon. Şi dacă acesta-i adevărul, însemnează că domnul Unu are însuşiri de bază, ori este chiar Baza, chiar dacă alţi filozofi n-o "înghit". Şi, totuşi, de unde vine Unu? Are mamă? Are tată? Un înţelept zice şi scrie că Unu vine din Totdeauna.…

Lacomul Spulber zice că asta-i pădurea lui, că o moşteneşte de la bunicul său matern, care a primit-o cu limbă de moarte de la bunicul lui matern, care...În fine, dacă mergem mai înapoi, vedem că pădurea nici nu era când avarul Spulber vrea s-o fixeze în spaţiu şi timp. Dar,…

Deschid toate geamurile. Fumul se năpusteşte afară. Mă uit pe pereţi, pe tavan, pe jos. E ca-n galeria de huilă. E ca într-un Iad modern. Ca într-o pictură suprarealistă. Ca într-o casă de nebuni cu un singur nebun. Nu se mai aud puii de vrabie din cuiburile pitite-n firidele de…

Sigur că da! Adorm într-o clipită. Cică aşa adorm cei care au mătreaţă: nu realizează că nu mai sunt în stare de veghe, nu-şi dau seama ce înşelător e fiul domnului Hypnos. Cică aşa se spune despre cei care înghit Napoleon în buricul amiezii: că au mătreaţă. Să nu se…

Da, sigur că da...e marţi, 20 de Mai, începe Târgul de carte "Axis libri" şi trebuie să fiu prezent acolo...dacă nu la deschidere, măcar la desfăşurare şi la închidere, seara...dacă nu la deschidere şi la desfăşurare, ziua, măcar seara, la închidere...poate pică "ceva" de la cei care-şi lansează opurile şi…

Îmi plac foarte mult cartofii. Cartofi pai, nu alt fel. Cred că, de când am ieşit în lume, am ronţăit/înfulecat cel puţin 7,62 ha cu barabule. Dacă n-am ulei să-i prăjesc, îmi plac şi copţi în cuptor ori în spuză. Din fericire pentru mine şi cei ca mine, încă se…