Nu voi uita niciodată felul în care am „devorat” prima ediţie a „Vieţii libere”, în acele momente cumplit-fericite din decembrie 1989, când ţara mirosea a praf de puşcă, a moarte şi a libertate. Cred că am citit acel ziar, cap-coadă, de peste o sută de ori, cu mută uimire şi cu sentimentul că nu mă pot sătura sorbind ideile. Atunci am învăţat să iubesc libertatea cuvântului. Atunci am învăţat să venerez slova făurită - ca într-un furnal la foc continuu - sub ...

E trist… N-aş putea spune, din păcate, că ieri, de Ziua Copilului, s-a întâmplat ceva realmente notabil la Galaţi. Din motive care mă pun serios pe gânduri, autorităţile locale au dat cumva „la spate” această sărbătoare, pe care au dus-o (vorbind pe criterii strict bugetare) în coada listei, undeva în urma zilei Irlandei. Asta cu toate că la Galaţi există peste 100.000 de copii şi, evident, nici măcar un irlandez! De ce nu le pasă mai mult autorităţilor locale de co ...

Vineri, pe la toacă, după o ploaie nici prea-prea, nici foarte-foarte, partea de est a Galaţiului, cunoscută sub denumirile plastice de „Valea Oraşului” şi „Broscărie”, s-a inundat. Mai multe străzi şi curţi au fost acoperite de un strat de apă de peste o jumătate de metru, iar culmea e că apa nu s-a acumulat doar din ce dăruia bunul Dumnezeu, ci şi din ce adunau, spumegând, canalizările. Adică, pe străzi a ajuns şi apă chioară, de ploaie, dar şi contribuţia deloc ...

Nu mai este nici un secret că USD (alianţa formată din PSD, PC şi UNPR) a triumfat la alegerile tocmai încheiate. E o victorie netă, de necontestat, iar partidele care formează alianţa merită felicitate. Au fost, în ochii electoratului, cei mai buni, iar distanţa faţă de următoarea grupare politică este atât de mare (mai mult decât dublu!) încât nu mai rămâne loc de explicaţii docte sau acuzaţii mai mult sau mai puţin fondate. Rezultatul nu trebuie perceput însă ca o v ...

La ora când scriu aceste rânduri mai este puţin până la închiderea urnelor. Încă nu se cunosc rezultatele oficiale ale scrutinului pentru alegerile europarlamentare (primele estimări indică, totuşi, o victorie confortabilă a stângii), însă este foarte clar un lucru: doar un sfert dintre românii cu drept de vot s-au prezentat la urne. Aşadar, avem de-a face cu un absenteism masiv, în fapt una dintre cele mai scăzute prezenţe la urne din istoria României. E clar. Românii nu ...

În Roma antică, în vremurile când clasa politică era în chinurile trecerii de la faza sacrificiului pentru binele public („vox populi, vox dei”) la faza „scopul scuză mijloacele”, nişte cetăţeni (aşa se numeau locuitorii cu drepturi depline ai Romei) au inventat diversiunea electorală. Mă rog, nu a fost chiar o invenţie în adevăratul sens al cuvântului, căci principiul tocmai introdus în relaţiile aleşi-alegători – „Ce nu poţi cumpăra, discreditează” - fuse ...

Un topor fără coadă, nu-i topor. Un cuţit fără tăiş, nu-i cuţit. O lingură fără găvan, nu-i lingură. Stă în logica elementară a lucrurilor ca întregul să fie considerat întreg dacă poate îndeplini MENIREA pentru care a fost construit. Pare simplu, însă teoria e valabilă doar pentru latura neînsufleţită, pasivă, a materiei. În cazul „regnum animalia” se schimbă datele problemei. Totul devine cam ca un ghem de sfoară chinuit de ghearele a mii de mâţe. Iar culm ...

Este greu de spus ce a fost în mintea fostului prefect Emanoil Bocăneanu atunci când a negociat - spun procurorii - asasinarea unuia dintre martorii din dosarul în care este acuzat pentru corupţie. De fapt, până miercuri aş fi băgat mâna în foc că fostul demnitar este o victimă a războiului dintre palate. Un pion sacrificat pentru a „arăta pisica” unor piese grele, aflate în vârful ierarhiilor naţiei. Trebuie să admitem, cu toţii, că fostul prefect nu părea deloc genul ...

Aş fi vrut să scriu despre România muncitoare. Că tot a fost 1 mai. Din păcate, e greu să mai vorbeşti despre muncă într-o ţară de şomeri şi de asistaţi social. Ce sărbătoare a muncii mai poate fi la Galaţi, când mai avem doar 40 la sută din numărul de muncitori din 1990, iar şomajul a atins cote record? Mai degrabă am putea organiza un parastas, întru pomenirea locurilor de muncă pierdute şi a impozitelor şi taxelor irosite pe tot felul de prostii. O analiză pe ultim ...

Traiul la bloc a ajuns o bătaie de joc la Galaţi. Poate că sistemul o fi funcţionat bine acum douăzeci de ani, când lumea era mai disciplinată, mai „mobilată” la portofel, mai dispusă să achite în primul rând facturile la întreţinere, în detrimentul altor plăţi. Acum, lucrurile stau un pic altfel, căci pe fondul uriaşelor restanţe la plată, sute blocuri din oraş nu au apă caldă decât din Paşti în Crăciun, apa rece se dă la cisternă, nu la robinet, iar căldura e ...