Nu mai este nici un secret că USD (alianţa formată din PSD, PC şi UNPR) a triumfat la alegerile tocmai încheiate. E o victorie netă, de necontestat, iar partidele care formează alianţa merită felicitate. Au fost, în ochii electoratului, cei mai buni, iar distanţa faţă de următoarea grupare politică este atât de mare (mai mult decât dublu!) încât nu mai rămâne loc de explicaţii docte sau acuzaţii mai mult sau mai puţin fondate.
Rezultatul nu trebuie perceput însă ca o victorie a stângii, chiar dacă mai mulţi comentatori au încercat să acrediteze asta. Să fim serioşi: USD a scos sub 40 la sută din voturile valabil exprimate, ceea ce înseamnă că peste 60 la sută dintre românii au preferat restul ofertelor politice. Iar acest 60 şi ceva la sută este împărţit de grupări în mod evident de dreapta, acest curent politic fiind, de fapt, cel care a câştigat alegerile. Cu alte cuvinte, România se înscrie în trendul european al „de-socializării”, la fel ca toate democraţiile puternice de pe bătrânul continent.
Problema democraţiei noastre este că stânga, deşi nu deţine majoritatea, domină net eşicherul politic. Şi poate face acest lucru doar pentru că dreapta se dovedeşte incapabilă să aibă o viziune unitară. Din păcate, lupta pentru ciolan din sânul dreptei româneşti au pulverizat adepţii acestei ideologii (implicit şi electoratul) în cinci-şase tabere dominate doar de orgolii. În esenţă, discursul Forţei Civice este acelaşi cu cel al PMP, care la rândul lui este foarte apropiat de cel al naţional-liberalilor, dar şi de cel al democrat-liberalilor. De fapt, aceşti oameni vorbesc aceeaşi limbă, însă sunt despărţiţi de graniţe artificiale, create de lideri care au ca sigur scop succesul personal.
Problema dreptei româneşti nu este electoratul. Acesta există, e viu şi e dispus să ofere peste 60 la sută din voturile valabil exprimate. Problema dreptei autohtone este că are lideri egoişti, fără orizont şi dispuşi să sacrifice partidul, electoratul şi chiar ţara pentru a nu-şi pierde ei sceptrele de şefi. Este un adevăr trist.
Poate că vă întrebaţi de ce insist atât de mult pe situaţia din interiorul dreptei româneşti. Vă asigur că în spatele acestei pledoarii nu există nici un interes personal. Uitaţi-vă la ceea ce se întâmplă în Europa! Vremea politicilor economice şi sociale de stânga a apus. Criza economică ne-a arătat tuturor că nu putem să asigurăm un nivel decent de viaţă locuitorilor unei ţări doar prin ajutoare sociale şi prin suprataxarea activităţilor economice şi a proprietăţilor.
Epoca socialismului cu faţă umană a murit. Majoritatea statelor europene se axează acum pe strategii de dreapta, care presupun dezvoltarea de afaceri şi crearea de locuri de muncă. De asta are nevoie şi România, căci nu vom progresa în veci dacă ţinem trei milioane de asistaţi social şi pierdem, lună de lună, câte 10.000 de locuri de muncă prin închiderea de afaceri care nu mai fac faţă fiscalităţii excesive.
Alegerile astea au trecut. Sunt istorie. Vin însă, în toamnă, altele. Unele de care depinde ceva mai mult viitorul. Rămâne de văzut dacă partidele de dreapta vor avea înţelepciunea să se gândească mai mult la soarta ţării şi mai puţin la orgoliile propriilor lideri. Altfel, vom prelungi agonia acestui popor până vor ajunge să ne blesteme urmaşii pentru moştenirea crâncenă pe care le-o lăsăm…
