Ce să facem? Ce putem pentru ca să facem în aceste condiţii de presiune fizică şi sufletească? Oare de ce Maria ne-a făcut una ca asta? Oare unde s-a dus? Şi de ce a lăsat „casa” la discreţia amatorilor de „ghicit” în Cărţi? Perplexitatea nu vrea să cedeze! Ne mişcăm de colo-colo, ţepeni şi serioşi ca nişte statui plecate de pe socluri, încrucişându-ne vârfurile ochilor! Dar nici unul din patru nu este-n stare/măsură să pună capăt „atmosferei” stranii î ...

nici nu regret şi nici nu sper:/ aşa mă protejez de moarte – suntem convivi întru vecie,/ tovarăşi drepţi, la cataramă, la rău, la bine...fiecare/ chiar s-ar jertfi, la o adică, numai să fie în folosul/ aproapelui, când se abate pe casa noastră vro furtună/ şi răscoleşte şi destramă – ş-astfel şi eu şi moartea trecem/ orice-ncercare, fără frică   nici nu regret şi nici nu sper:/ aşa-mi ţin viaţa lângă mine ş-o las să bea şi să mănânce/ cu moartea, din a ...

Sigur că da! Tuspatru suntem în magherniţa din care lipseşte Maria! Ordinea şi Curăţenia nu-s stridente, dar sunt impecabile! Pe mijlocul peretelui din stânga, dinspre Răsărit, vedem un tablou alb-negru, însă destul de clar, uşor de „ghicit” că ne „arată” „Intrarea lui Gheorghe Pătraşcu în Alba Iulia”!...Sub tablou, pe o măsuţă rotundă şi cu trei picioare, stă un vas din lut, cu dumitriţe proaspete, de parcă cineva/ceva le-a pus cu câteva clipe înaintea � ...

Moto: „nu există fulger fără fulger”                     (Nichita Stănescu)     să am în(de)ajuns tăcere vie, culeg şi desfăşor tăcere moartă – scriu „câine rău” pe gardul nerăbdării şi suflu-n vatra iadului, să ardă şi să învăţ că doar prin holocaust se poate-ntr-adevăr purificare, că numai astfel se întâmplă „viul” şi liniştea secundei următoare !   mă ştie şi mă vede şi m-aude cum îngrijesc tăcerea şi cum caut să nu ...

Costică Prăpăd nu mai are răbdare şi propune să „încercăm” poarta, poate nu-i încuiată!... Sigur că da! O „încercăm”! Şi nu-i încuiată nici cu broasca, nici cu cheia, nici cu zăvorul! E descuiată, numai că nu-i deschisă! O deschidem! Şi ne apucăm de intrat! Şi ne dispare toată orice urmă de angoasă! Şi tare ne bucurăm că, iată, Maria ne aşteaptă fără „siguranţă”, fără ferecături, fără „prudenţă”! Şi înaintăm pe cărăruia umplută cu ...

eu te-am adorat ca pe-o bacantă/ lângă un pocal cu vin sfinţit într-o toamnă pentru care toate/ uşile candorii se deschid, pentru care porţile iertării/ nu se mai închid o viaţă-ntreagă şi o moarte-ntreagă, pentru care/ cred că vecinicia nu e joacă eu te-am adorat ca pe-o bacantă/ albă, într-un dans tulburător, printre smirne, amfore, potire,/ printre zei care mai ştiu ce vor într-această lungă-ncrâncenare/ printre curăţie şi păcate - să le dai un strop de iertăci ...

Maria nu stă departe! De fapt, cum am zis în ziarul de ieri, Maria nu stă! Maria ghiceşte-n Cărţi! Ghiceşte mai bine decât autorii acestora! Însă, la urma urmei, ce-nseamnă să-i ghiceşti cuiva în Carte/Cărţi? Oare ce să-mi „vadă” în „Donul liniştit”? Să-mi aducă aminte că nu-i bine ce a făcut Armata Roşie? Ori că nu-i bine ce a făcut Armata Albă? Să-mi spună că Mihail Şolohov ţine cu „Ursul”? Că războiul este/poate fi o „Lege a Progresului”, cum ...

hai, Marie, să-ţi dau Foc/ - pentru-n Ceai, pentr-o Căldură, pentru tot ce crezi şi ştii - / Focul meu nu mai îndură n-închisoare, vrea să-l dau/ - am atâta-nflăcărare şi atâta Milă am,/ încât Sufletul meu moare n-orice Clipă, dar şi-nvie/ n-orice Clipă - oare-i Bine să pricep că-i Osândire ???/ sau să cred că pentru Tine am de ispăşit şi-n Viaţă,/ am de ispăşit şi-n Moarte îndrăzneala cestor Jaruri ???/ - jur că arde, arde, arde şi când plâng şi râd şi ...

Miercuri, 4 Decembre, anul curent, ora 10 şi 11 minute! Mă grăbesc să ajung la Maria, ghicitoarea mea în Cărţi! În multe mi-a ghicit pân-acuma, dar în „Donul liniştit” încă nu am rugat-o să cerceteze! Această scumpă Marie locuieşte-ntr-o magherniţă, pe strada „Ion Creangă”! Taman în coasta dreaptă a Galeriilor lui Nicolae Mantu îl văd pe vechiul meu prieten, Ion Mutelcă! Vesel, dar sobru-n gesturi şi-n vestimentaţie, bibicul mă întâmpină ca şi cum ar fi ş ...

din gol... din plin s-aude cum bate veşnicia şi strigă prin abisuri că-i singură şi vrea să fie lângă mine, la cuminecătură, sub sfeşnic, sub icoane... ori să mă duc la ea !!! şi strigă toată ziua, şi strigă toată noaptea - îi înţeleg dorinţa, durerea cea mai grea: nu poate fără mine, e gata să-nceteze din viaţă... şi vrea numai din lumânarea mea să ia nişte lumină, să ia nişte căldură, să-(şi) ia din manuscripte poemul-paraclis, ectenii de prin scripte... ...