* Specialistul în administraţie publică Liviu Coman Kund vorbeşte, într-un interviu acordat "Vieţii libere", despre două probleme de actualitate: garajele şi tunelul pe sub Dunăre
- Domnule profesor, era nevoie să se intre cu buldozerele peste garaje?
- Da, categoric. Eu mă mir cum de a avut primarul curajul acesta şi îl felicit.
- Cum am ajuns la atâtea hectare de garaje în Galaţi?
- Fenomenul este extraordinar de complex şi are rădăcini profunde. România antebelică însemna 80 la sută ţărani, populaţie rurală. Deci mentalitatea ţărănească este atât de înrădăcinată în România încât nu poţi într-o generaţie, două să o modifici. Apoi, industrializarea socialistă a însemnat o dislocare masivă a populaţiei de la ţară spre oraş, ceea ce a însemnat alienare. La ţară există presiunea obştii săteşti, nu poţi face ce vrei, te judecă gura satului de nu te vezi. Dintr-o dată, aceşti oameni s-au trezit la oraş, unde erau alte repere de comportament şi unde li s-a părut că au o libertate totală. S-a creat în acest fel un hibrid de ţăran şi orăşean, dar un orăşean fără reperele educaţionale orăşeneşti, care a fost mânat de un singur instinct, al interesului personal.
- Şi aşa au apărut garajele...
- Da, chiar dacă la început garajele reprezentau un element de emancipare. Nu mai aveau căruţă, aveau maşină. Dar în firea ţăranului a rămas nevoia de a avea bucătăria de vară, şopronul, magazia. Aşa au apărut garajele acestea multifuncţionale, cu beciuri, care sunt nişte anexe gospodăreşti. La început, e drept, pretextul a fost maşina, dar în multe cazuri acestea s-au transformat pur şi simplu în "magazia ţăranului", în care el îşi petrecea timpul. Practic a fost o transpunere a mentalităţii şi a unor deprinderi ţărăneşti care, în mediul rural, erau sinonime cu "a fi gospodar", într-un cu totul alt mediu. Şi de aici s-a ajuns la catastrofa cu garajele.
- Credeţi că administraţia locală va duce proiectul până la capăt?
- Eu cred că da, deşi am convingerea că nu se vor putea demola toate într-un timp scurt. Astea nu au apărut într-un singur mandat.
- Ce vedeţi în locul acestor garaje?
- Trebuie văzut de la zonă la zonă. După mine ar fi un punct câştigat de primar dacă imediat în locul garajelor s-ar vedea îmbunătăţirea: să apară un parc, o parcare. Trebuie să se vadă repede că apare ceva util şi frumos. În ceea ce priveşte costurile, cred că parcurile şi parcările sunt cele mai ieftine.
- Pentru cine este important să se facă ceva în loc?
- Sunt două aspecte. Românul are proverbul cu capra vecinului. Cine nu are garaj trebuie să vadă că se demolează în continuare. Al doilea aspect este că oamenii trebuie să vadă că nu au fost sacrificate interesele lor imediate pentru interesele altora la fel de imediate. Dacă nu se întâmplă aşa, credibilitatea se duce. Şi în loc ca primarul să rămână în istoria Galaţiului ca "Asanatorul" va intra ca "Demolatorul".
- Galaţiul şi Brăila îşi dispută declarativ traversarea Dunării. Ce ar trebui să avem? Tunel la Galaţi sau podă la Brăila?
- După mine este o falsă dispută. Pe cine deranjează dacă e tunel la Galaţi şi pod la Brăila?
- Dar ne permitem?
- Gândiţi-vă la perspective. Şi podul de la Brăila, şi tunelul de la Galaţi vor contribui la dezvoltare. Galaţiul are o mare problemă cu terenul, cu pământul care fuge. Dacă s-ar putea extinde pe malul celălalt al Dunării, unde e terenul ferm...
- Dar autorităţile nu dau semne că ar da bani nici măcar pentru un singur proiect...
- Păi aici trebuie făcut totul pe parteneriat public-privat, pe atragerea de investiţii străine. Chinezii au vrut de două ori să facă acest proiect. Eu nu văd niciun motiv pentru care Galaţiul şi Brăila să nu se dezvolte pe celălalt mal. Ca să nu mai spun că se pot dezvolta şi împreună, pe suprafaţa care le desparte. Dar aşa se întâmplă la noi: se ceartă doi lideri efemeri. Fuziunea Galaţi-Brăila ar fi extraordinară. Iar aici am avea o importanţă strategică mai mare decât Bucureştiul pentru că suntm la Dunăre, suntem la confluenţa cu Estul. Dar... degeaba sunt locurile dacă nu sunt oamenii.
Cine este Liviu Coman Kund
S-a născut la Sibiu, a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administrative a Universităţii „Babeş-Bolyai”. După căsătorie s-a mutat în Galaţi, unde a fost primul secretar al Prefecturii judeţului Galaţi după 1989 şi, ulterior, secretar al Consiliului Judeţului Galaţi. A pus bazele actualei Facultăţi de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice a Universităţii „Dunărea de Jos”. În 1992 a obţinut diploma Institutului Regional de Administraţia din Lyon, Franţa, şi în 2002 a devenit doctor în Drept, cu teza „Administraţia publică de drept intermediar în dreptul comparat şi în dreptul românesc”. Din 2006 şi până anul acesta, când a ieşit la pensie, a fost expert la Biroul teritorial din Galaţi al instituţiei Avocatul Poporului.
