Eliberat din penitenciar în luna martie 2011, Ionuţ Neagu (30 de ani), din Chiraftei, a dat-o din nou în bară. Asociindu-se, pentru a fura, cu Mihai Benea, de 19 ani, din aceeaşi localitate, ajung amândoi să dea cu subsemnatul la Postul de Poliţie Măstăcani.
Fapta săvârşită împreună, gravă: i-au furat consăteanului lor Aurel Popa, în noaptea de 19 spre 20 iulie a.c., calul din ogradă, căruţa şi o roată de Dacia, de rezervă. Calul, bătrân şi ramolit. Atelajul, în stare bună.
După „lovitură”, tânărul Benea – era la o oră din noapte când ţăranii care se respectă se uită la Etno TV – se duce acasă. Înhămând calul la căruţă, celălalt făptuitor trece la aplicarea punctului nr. 2 din planul infracţiunii, plecând spre Frumuşiţa, satul concubinei sale, Florentina P., să vândă „marfa”.
La destinaţie – calul abia se mai putea ţine pe picioare! -, se mişcă rapid, reducând căruţa la scheletul ei din lemn, oţel şi roţile de cauciuc. Dă cu o perie pe trăpaşul de Chiraftei, pentru a-l înfrumuseţa. Găsind cumpărător, primeşte pe cal + căruţă 350 de lei.
După 17 zile de cercetări, şeful de post de la Măstăcani, agentul şef Ionică Dajboc, îi descoperă pe făptuitori. Înălţătoarele de la căruţă şi roata de rezervă sunt găsite la madam Florentina P., dosite.
De aici începe partea palpitantă a cazului. Ionuţ Neagu – nu şi nu, că el n-a furat nimic. Poliţistul Dajboc – deştept ! – îi ridică telefonul mobil, pe bază de proces-verbal, dând, astfel, între alte numere, şi peste cel al lui Mihai Benea, care se afla deja în vizorul său.
Operativ, dintr-un birou alăturat, subofiţerul îi transmite acestuia din urmă mesajul-capcană următor: „Nu mai pot vorbi cu tine la telefon. Am fost turnat la Poliţie pentru calul pe care l-am furat împreună”.
Încheie cerându-i să-i comunice – tot prin mesaj – părerea sa, pentru a se pune de acord înainte de a fi chemaţi la post. Răspunsul nu întârzie: „Eu, îl asigură Mihai, n-am să recunosc nimic!”
Plusând, agentul-şef Dajboc continuă „jocul”, expediindu-i, în acelaşi mod, o provocare: „Mihai, dacă nu vei fi atent la ce vei declara, vom ajunge amândoi la puşcărie, unde o să am eu grijă de tine!” Iritat, Benea replică: „Mai bine la puşcărie decât la muncă în Bădălan, cu ziua”.
Apreciind că sosise momentul să-l întrebe unde se afla, ca să-l „umfle”, poliţistul îi compune pe tastatură întrebarea: „Unde eşti acum?” Mihai Benea: „Sunt acasă! Poţi veni să mă vezi!”
Restul, pentru un poliţist de talia profesională a lui Ionică Dajboc, a fost floare la ureche. Confruntat cu setul de probe împotriva sa, Benea, după o „repriză” anemică de „Nu cunosc nimic!”, dă totul pe faţă, recunoscându-şi vinovăţia.
Ionuţ Neagu, în schimb, ca om trecut prin puşcăriile ţării de mai multe ori, fiind, deci, şcolarizat şi călit în confruntările cu judiciarişti şi procurori versaţi, o ţine – constant – pe a sa: „Sunt nevinovat, domnule Dajboc. Vă rog să nu-mi puneţi în cârcă o faptă pe care n-am săvârşit-o”.
Zile, pentru el, dure. Mintea – pentru că este a unui cetăţean informat - îl ţine în şah cu „Pentru ce ai făcut, poţi primi de la 3 la 15 ani!”
