- Aveţi doar câteva zile de când sunteţi la Galaţi. Aţi reuşit să vă puneţi la curent cu problemele instituţiei pe care o conduceţi?
- Cunosc Penitenciarul Galaţi de foarte mult timp, ca şi instituţie. Venind de la Penitenciarul din Tulcea, unde am fost director mai mult timp, pot să spun că am avut legături cu instituţia din Galaţi. Penitenciarul din Tulcea fiind mai mare decât cel de aici, prelua de multe ori persoane private de libertate din Galaţi. S-au organizat mai multe transferuri între cele două instituţii. Aşadar, cunoscând instituţia pe care am ajuns să o conduc, pot să spun că în ultima vreme am văzut o evoluţie pozitivă, atât din punct de vedere administrativ, cât şi în privinţa persoanelor private de libertate. Este un penitenciar cu o complexitate mult mai mare – cu regim de maximă siguranţă. În ultimul an a evoluat. L-am găsit într-o stare admistrativ-gospodărească foarte bună. Şi cadrele au o atitudine pozitivă. Am fost informat de fostul meu coleg, care s-a întors la Poarta Albă din motive personale, despre tot ce se întâmplă aici. Probleme sunt multe, dar se rezolvă în timp. Nu există o soluţie peste noapte.
- Cum aţi fost primit aici? Au apărut reclamaţii de la persoanele private de libertate?
- Am o relaţie foarte bună cu cei care lucrează aici. Şi adjunctul este tot de la unitatea de la Tulcea. Uşa mea este deschisă tuturor. Toate chestiunile se pot rezolva dacă există comunicare. Pot să stau de vorbă cu toţi colegii mei dacă au vreo problemă. Am şi zi de audienţe cu deţinuţii. Am avut deja o zi de audienţe cu ei şi nu pot să spun că am avut reclamaţii. Sunt chestii cunoscute şi sunt inerente în orice unitate penitenciar. Toate se pot rezolva în limitele legii. Repet, mă bazez pe comunicare, atât cu cei care lucrează aici, cât şi cu persoanele private de libertate. Am remarcat că au fost mulţumiţi şi de vechea conducere, care a stat de vorbă cu ei şi a încercat să le rezolve problemele.
- Ştiu că era o problemă cu apa din unitate. Mai există această problemă sau s-a rezolvat între timp?
- Am înţeles de la fostul meu coleg că s-a rezolvat în mare parte problema cu apa potabilă. A fost reparată reţeaua stradală de apă. Conducta a fost mărită, ceea ce ne este de mare ajutor. S-a finalizat şi puţul nou din incinta unităţii. Au fost preluate probe de apă de la acest puţ, acestea au ieşit foarte bine, adică apa este potabilă, aşa că în curând va fi funcţional. Avem doar o problemă tehnică cu o pompă. Deşi este nouă nu a funcţionat şi acum este la reparat. În curând, cred eu că în câteva zile, va fi readusă în unitate şi vom avea şi puţul funcţional. Asta înseamnă că vom avea şi costuri mai mici la apa potabilă. Vom continua cu reţeaua stradală doar pentru suplinirea necesarului de apă pe care nu îl putem asigura din surse proprii. Aşadar, problema este rezolvată.
- Ce doriţi să schimbaţi aici?
- Nu vreau să schimb nimic, ci doar îmi doresc să îmbunătăţesc ceea ce s-a făcut până acum. Penitenciarul se află pe o direcţie bună, dar mereu se pot face îmbunătăţiri şi sper să reuşesc să le fac. Nu vreau să schimb nimic. Mereu dorim să facem din ce în ce mai mult bine. Vom încerca să scoatem cât mai multe persoane private de libertate la muncă. Dacă vor fi scoşi la muncă va fi mult mai uşor pentru ei şi ne ajută şi pe noi să ne atingem scopul, acela de a-i reda societăţii. Este bine că îşi ţin timpul ocupat şi asta îi ajută să treacă mai uşor peste perioada de detenţie şi îi schimbă ca şi oameni. Din experienţa mea profesională pot să vă spun că este mult mai uşor pentru cei care muncesc atunci când se întorc în societate. Acesta este principalul scop: folosirea la muncă a cât mai mulţi deţinuţi. Cu ajutorul lor se poate îmbunătăţi şi situaţia instituţiei (se pot cumpăra ţevi, materiale etc)
- Aţi fost director la mai multe unităţi din ţară. Care ar fi cea mai mare problemă a penitenciarelor din România?
- Toată lumea spune că problema cea mare este legată de bani. Uneori este vorba şi despre bani, alteori de lipsa cadrelor. Avantajul penitenciarului Galaţi este că a avut un proiect pe fonduri europene şi mai are încă unul în desfăşurare. De asemenea, există şi ferma de la Şendreni care asigură necesarul de alimentaţie din unitate, ceea ce înseamnă şi un efort bugetar mai redus din partea statului. Vorbeam despre proiectul pe fonduri europene prin care persoanele private de libertate vor învăţa noi meserii, iar la Şendreni se va face un solar nou mult mai mare. Sunt lucruri bune care se întâmplă. Nu pot să vă spun acum punctele forte sau slabe ale sistemului penitenciar. Fiecare unitate are alte probleme.
- Sunteţi din 1993 în sistem. S-a schimbat ceva în privinţa persoanelor private de libertate?
- Da. S-au schimbat foarte multe. Acum, se deosebire de trecut, învaţă în sistemul penitenciar. Fie că merg la şcoală, fie că învaţă o meserie. La Mărgineni de exemplu aveam un atelier de mobilă. Acum s-a desfiinţat, din păcate, dar au fost mulţi deţinuţi care au învăţat meserie acolo. Societatea însă trebuie să aibă grijă de ei atunci când ies afară. Societatea trebuie să le asigure un trai decent, altfel ei se vor întoarce aici. Am aflat că un deţinut din Penitenciarul Galaţi a fost angajat de firma la care a muncit în perioada detenţiei. Asta este o chestiune foarte bună. Acesta este un lucru care este foarte bun pentru cei cu care noi ne străduim să îi redăm societăţii. Speră să avem cât mai multe cazuri de acest gen în tot sistemul. Dacă se vor întâmpla astfel de lucru, cu siguranţă vor fi din ce în ce mai puţini cei care se reîntorc în penitenciar.
