* Instanţa a admis cererea RWRC de recunoaştere a deciziei Curţii de Arbitraj de Zurich, chiar dacă sunt multe semne de întrebare privind corectitudinea acesteia * AFDJ Galaţi va înainta săptămâna aceasta recurs la Curtea de Apel Galaţi * Dacă decizia instanţei rămâne aceeaşi, administraţia fluvială riscă să fie paralizată de punerea în executare a sentinţei
Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi riscă să-şi vadă activitatea blocată, după ce, printr-o sentinţă a Tribunalului Galaţi, a fost admisă cererea de „exequator” a „Rostock Wreck Remouval Consortium” (RWRC), consorţiu care, în perioada noiembrie 2004 - ianuarie 2006, a executat lucrările de ranfluarea ale epavei navei „Rostock” de pe canalul Sulina. În cauză este vorba de o miză de peste 12,5 milioane de euro, sumă solicitată suplimentar de compania olandeză Multraship, în numele consorţiului care a executat lucrările (Multraship, Titan - SUA şi Deltacons -Tulcea), faţă de suma de 5 milioane de euro, prevăzută în termeni foarte clari şi fără echivoc în contractul prin care lucrarea a fost atribuită.
Cum s-a ajuns cu epava la Tribunal
Procedura de „exequator” presupune recunoaşterea în instanţă a înscrisurilor şi hotărârilor străine, astfel încât acestea să aibă aceeaşi putere ca decizia unei instanţe naţionale şi, implicit, să devină executorii. În cazul de faţă, RWRC doreşte recunoaşterea în România a unei decizii a Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Zurich, de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris. Potrivit acelei decizii, AFDJ Galaţi ar trebui să plătească firmelor care, în urmă cu un deceniu, au scos din apele Dunării epava navei Rostok, pe lângă cele aproape cinci milioane de euro achitate conform contractului, încă 7,63 de milioane de euro, plus dobânzi, penalităţi, taxe de arbitraj şi onorarii pentru avocaţi. De aici se ajunge la acea sumă totală, de peste 12,5 milioane de euro.
În mod bizar, RWRC a deschis procedura de „exequator” în data de 4 iunie a.c., când mai era doar o săptămână până la termenul de prescripţie, şi a încercat în ultimii trei ani să obţină punerea în aplicare a deciziei Curţii de Arbitraj mai degrabă prin presiuni de natură politică şi diplomatică.
Înalţi oficiali ai statului olandez, inclusiv cu rang de miniştri sau ambasador, au încercat să determine autorităţile române să plătească cele 12,5 milioane de euro, la un moment mergându-se până la a se sugera că neplata banilor în „cazul Rostok” ar fi o piedică în admiterea României în Spaţiul Schengen sau chiar punerea sub sechestru a unor bunuri ale statului român din străinătate.
AFDJ Galaţi, prin reprezentanţii legali, a ridicat o serie de excepţii vizavi de acţiunea deschisă de RWRC la Tribunalul Galaţi, respectiv, lipsa de reprezentativitate a avocaţilor care reprezentau consorţiul, precum şi lipsa de capacitate procesuală a consorţiului, existând elemente care indicau faptul că RWRC nu mai există, consorţiul funcţionând doar pe durata executării lucrărilor, iar Multraship îşi însuşea o acţiune în instanţă şi în numele foştilor asociaţi, Titan şi Deltacons, chiar dacă nu avea statutul legal pentru a face acest lucru.
În ciuda acestor elemente, soluţia Tribunalului Galaţi, prin Hotărârea 362/2015, a fost în favoarea RWRC - Multraship: „Respinge ca nefondate excepţiile invocate de intimată, potrivit cărora „reclamantul nu a dovedit capacitatea sa procesuală şi calitatea de reprezentant a semnatarului acţiunii civile”. Admite cererea având ca obiect „exequator” formulată de R.W.R. Consorţium în contradictoriu cu intimata R.A. A.F.D.J. Recunoaşte cu efecte depline în România şi încuviinţează executarea silită pe teritoriul României a Hotărârii Arbitrale pronunţate de Curtea Internaţională de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ - Dosar nr.14431/AVH/FM/GZ. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Tribunalul Galaţi”.
Circumstanţele deciziei Curţii de Arbitraj
După cum v-am mai informat în paginile ziarului nostru, circumstanţele în care Curtea de Arbitraj de la Zurich a luat decizia în favoarea Multraship sunt cel puţin discutabile. Elementul cele mai important este acela că, potrivit Memorandumului de Înţelegere aferent contractului de tip FIDIC (contract standard în domeniul construcţiilor, utilizat drept model de referinţă pe plan internaţional - n.r.), recomandat de Banca Europeană de Investiţii (BEI), consorţiul se oferea să execute lucrarea la un preţ de 4.999.000 euro, la care se putea adăuga eventual, în cazul unor „cheltuieli neprevăzute” o sumă de maximum 1 milion de euro.
Cu toate astea, Curtea de Arbitraj a admis, în baza unei simple declaraţii verbale a unui consultant, tot olandez, Johan M.H., care, culmea, ar fi trebuit în calitate de Inginer FIDIC (supervizor al lucrărilor - n.r.) să apere interesele AFDJ Galaţi, că ar fi existat o înţelegere privind modificarea sumei din contract. Dar cu toate că nu există nici măcar un proces-verbal care să ateste că o astfel de înţelegere ar fi avut loc, chiar dacă nu există niciun document prin care termenii contractului să fi fost modificat, Curtea de Arbitraj a reţinut declaraţia lui Johan M.H., fiind practic astfel deschisă calea spre modificarea preţului iniţial!
Demn de remarcat este că, deşi o astfel de decizie se ia cu unanimitatea arbitrilor, scorul final a fost de doi la unul. Arbitrul român, dr. Victor Tănăsescu, a prezentat şi înregistrat în decizia Curţii o opinie separată, atât în ceea ce priveşte modul de evaluare a lucrărilor şi caracterul „neprevăzut” al acestora, cât şi în ceea ce priveşte interpretarea privind modificarea clauzei prin care preţul lucrării putea fi mărit.
Ultima „redută”, Curtea de Apel
Una peste alta, decizia care va pecetlui într-un fel sau altul soarta AFDJ Galaţi în acest proces le va reveni judecătorilor de la Curtea de Apel Galaţi. În cursul acestei săptămâni, AFDJ Galaţi va face recurs la decizia pronunţată de Tribunalul Galaţi. Curtea de Apel are la dispoziţie trei variante: poate admite apelul şi să trimită dosarul spre rejudecare, poate admite apelul şi să judece cauza sau poate respinge apelul.
În cazul în care AFDJ Galaţi va pierde şi la acest nivel, atunci RWRC va avea mână liberă să pună în executare decizia Curţii de Arbitraj de la Zurich, chiar dacă există serioase semne de întrebare asupra corectitudinii modului în care ea a fost luată. În cazul unei decizii nefavorabile, cel mai probabil paguba de 12,5 milioane de euro ar trebui acoperită de la bugetul de stat, pentru că AFDJ Galaţi nu are capacitatea de a acoperi o asemenea sumă.
