Din colecția „Cele mai triste poezii rămase tablou” (!) foaie verde flacără măruntă,/ uite-aşa mă pregătesc de nuntă: stau şi stau şi stau la drumul mare,/ şi plec tocmai dincolo de zare, într-o zi cu păsări nestemate/ în copaci şi-n gândurile toate (!)   (!) foaie verde cruce-n primăvară/ chiar pe valea cursă din vioară, chiar pe dealul unde-odinioară/ am visat poeme cu mireasă, şi-uite, azi, nimic nu mă mai lasă/ lângă voi, aici şi-acum şi-acasă (!)   (! ...

O scurtă călătorie (întâmplătoare ori intenţionată) prin poghiazurile Patriei din Ţara noastră te poate azvârli în ghearele unei triste Revelaţii: AU DISPĂRUT PĂSĂRILE! Îţi trebuie ochi de Argus ca să mai vezi, totuşi, câte una, pe ici, pe acolo, pitită şi spăimântată de civilizaţia modernă, fără nici o cântare, fără nici un tril! Nici o rândunică, nici o ciocârlie, nici o mierlă, nici o privighetoare! E o minune să mai auzi o viersuire-n salcâm şi-n tei, ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto: "Durerea este un lagăr din care evadează numai sufletele sănătoase" (Vasile Sevastre Ghican) (!) singurătate – geam de monastire/ – prin tine-şi trece timpul puritateadinspre trecut sau din închipuire/ – plătesc, încet, cu naşterea şi moartea (!) (!) atâtea chipuri: linişte pe targă,/ în flori de câmp, în piatră, în altare –cu ochii stinşi, dar fără să se-ntoarcă,/ ajunge iar în punctul de ple ...

1. Regina vioară se suie pe umăr,/ cuminte şi plină cu-atâtea tăceri/ – arcuşul se duce, deseară, s-o cânte/ de rău şi de bine, de azi şi de ieri!//...Porneşte, începe, alunecă-n sine,/ adună şi scade şi scurmă n-adânc.../ şi tulbură suflete moarte regina/ frumos înclinată spre umărul stâng!// Trecutul s-aude pe deal şi pe vale/ cum vine, şi vine, şi dă în prezent.../ şi vorbe curate şi braţe întinse/ îl cheamă n-ogradă şi-l vor repetent!// Îl cheamă pe ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” sunt singur, peroanele-s goale,/ chiar nimeni nu are habarcă, astăzi, începe să vină,/ la zece, cu trenul mărfar?!începe să vină, la zece,/ şi-aud că e singurul trenşi ultimul tren de la vale,/ în timpul meu sec şi scalen!odată – la zece, ştiu bine – / eram tot aici, pregătit –a vrut să mai vină o dată, şi nu ştiu de ce n-a venit! sunt singur, peroanele-s goale,/ nu-i cald, e frumos, nu e frig,şi ceasul se ...

Atenţiune! Atenţiune! Doamnelor şi Domnilor! Cercul e gata! Fiţi foarte atenţi! Fiţi foarte atente! Mai are o Clipă, numai o Clipă mai are...şi începe! Da, începe Cercul! Începe să existe! Şi să Trăiască! Aţi mai văzut? N-aţi mai văzut? Vedeţi punctul Zero? Puteţi pricepe? Puteţi înţelege cât de Curat şi cât de Frumos este Începutul? Aveţi voi, oare, timp destul să-l aşteptaţi pe Unu când sub Talpa lui devastatoare se face din ce în ce mai mult Urât şi din c ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” Motto: "Sau doi egal cu patru...(altă sferă/ limită de...ori nu)...fără adresă,/ umbra luminii peste...frontieră/ abandonată-n propria-i viteză!" (Iolanda Cremene) (!) oricum, chiar descompunerea luminiidă-n mugur, dă în floare, dă în coptşi pică, dacă nimeni nu culege/ din pururi aroganta cifră 8 (!) (!) corole reci sau calde pe cărare,indiferente, tac fără motiv:/ frumos latent supus putreziciuniidin pururi arogan ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) o noapte frumoasă, o noapte adâncă –prin sufletul nopţii un ţânc şi o ţâncămerg palmă în palmă, la deal, spre livadă,în toiul tăcerii s-audă, să vadăcum TAINA se suie în ochi şi în floare,încet, prin temeiuri de lemn, prin picioare,cum pică înaltul prin ramuri, aproape,şi umbrele lor fantomatice, albe (!) (!) și suie din ochi şi din floare în fructe,spre visuri şi spaţii şi timpuri defuncteprin Si ...

Tot răscolind, tot cotrobăind şi tot cercetând prin Podul Uitării...(printre pânze de păianjeni morţi şi păianjeni vii, şi printre hârţoage şi terfeloage colbuite de timp şi de vreme, şi printre cadavre de aduceri-aminte mai proaspete, dar şi mai vechi, printre hohotele spăimoase, dar şi ademenitoare, ale primului şi ultimului Trecut, printre toate Vocile Fiinţelor aflate pe marginea Naşterii, dar şi a Pieirii, printre toate Legile Universale ale Adevărului şi Minciunii) ...

Demult, când pădurea de pe Zăpodie era îngrijită şi păzită de un vigilent angajat al Statului, adică de pădurarul/vânătorul Ion Croitoru, zis Ion Dumbă, din satul Adam, parcă Moartea era mult mai rară decât acum!... Mai rară şi mai bună! Mai puţin tristă, parcă! Moartea li se părea mai normală oamenilor cestor locuri, zic eu, forţând gradul de comparaţie al adjectivului de pe lângă substantivul fără de care n-ar exista Viaţă!... Ei bine, într-acest demult şi î ...