Gălăţenii de la „Stance”, trupa studenţească premiată săptămâna trecută la Festivalul de Dans de la Sibiu, cu Marele Trofeu, este povestea unei frumoase colaborări între mai mulţi tineri şi adolescenţi.
Streedance-ul, pasiunea lor comună, i-a unit într-o formulă de succes, începută în urmă cu trei ani. „Stance” înseamnă câte două ore de antrenament, câte şase zile pe săptămână.
„Stance” înseamnă o idee strălucită a lui George, a Lorenei (elevă a Liceului de Artă „D. Cuclin” Galaţi), actuala coregrafă a trupei, şi a altor doi adolescenţi care nu se mai regăsesc printre membrii activi.
„Stance” înseamnă stilul de viaţă al tinerilor care au descoperit în cultura hip-hop libertatea de a se exprima pe muzică şi prin mişcare. Deşi trupa are 11 membri activi, vă invităm să faceţi cunoştinţă cu cei şapte tineri care au cucerit publicul sibian la festivalul de săptămâna trecută.
George (Gringo), decanul de vârstă al trupei, este unul dintre fondatorii grupului. Este student la secţia Jurnalism a Universităţii „Dunărea de Jos”, iar colegele de an îl ţin minte cu siguranţă, pentru că în urmă cu trei ani a fost ales Mister Boboc.
„În timpul liceului – am învăţat la „Cuza” - am început să ascult house, hip-hop, R&B şi să dansez. Am luat nişte cursuri de streetdance, iar de aici a reieşit trupa. Ascult şi îmi place orice muzică bună, dar nu orice ritm mă inspiră să dansez”.
„Acum mă identific cu „Stance” şi am făcut multe sacrificii, inclusiv acela de a renunţa la o bursă Aiesec, pentru trupă”, ne-a povestit Gringo.
Atât el, cât şi colegii lui spun că aleg acest tip de dans, înrudit cu breakdance-ul, pentru că le permite să fie originali în mişcări, să improvizeze şi să-şi pună amprenta personală asupra muzicii.
Dacă samba are nişte paşi ficşi, care trebuie musai urmaţi de parteneri, în cazul streedance-ul libertatea de exprimare e maximă, singura condiţie fiind aceea a respectării armoniei dintre mişcare şi ritm.
Cezarina (Koop - numele unei formaţii britanice de pop-jazz), absolventă a Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri”, este în primul an la Engleză-Franceză, la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi.
Dansează la „Stance” de un an şi jumătate şi o face cu dăruirea tânărului care şi-a găsit stilul de viaţă. „Îmi place cultura hip-hop, iar o parte a acestei culturi este dansul, care, în acest caz, are o gamă largă de mişcări şi îţi permite să te exprimi într-un mod original”.
Cristina (Kitty) a terminat anul acesta Colegiul Naţional „Costache Negri” şi momentan se specializează în „Administrarea afacerilor” la „Danubius”. A urmat încă de la zece ani diferite cursuri de dansuri, îi place samba şi jive, dar, bineînţeles, şi streetdance-ul.
Andreea (Deea), este elevă în clasa a XII-a, bilingv-franceză, la Colegiul Naţional „Al.I. Cuza”. A participat anul acesta la Cupa liceelor la Streetdance, organizată la Galaţi, iar trupa din care a făcut parte a câştigat locul întâi şi, implicit, dreptul de a reprezenta oraşul la confruntarea naţională.
Bogdan (Bodo) este absolvent al Colegiului Tehnic „Traian”, e pasionat de hip-hop şi are un an şi jumătate de activitate la trupa studenţească, pe care o împarte cu job-ul lui. „Pentru mine, e o a doua familie. Antrenamentele sunt nişte momente de relaxare după o zi de muncă.”
Mezinul trupei este Marius, care, la cei 17 ani, a activat şi el la o altă trupă de streetdance, formată din colegi de la Liceul „Emil Racoviţă”.
Pe scenă, face mişcările cele mai spectaculoase, de breakdance: se mişcă, preţ de câteva zeci de secunde, numai în cap („head spin”), cu picioarele în aer, fără să se folosească prea mult de mâini.
„M-a învăţat cineva să fac, dar majoritatea mişcărilor le-am prins de pe Internet, urmărind clipuri pe Youtube”, explică tânărul blond cu ochi albaştri.
Costel (Roco) se specializează în Automatică, tot la universitatea gălăţeană. Şi el a avut o trupă în timpul liceului. „Am evoluat în ce priveşte stilul, simt că merg spre mai bine. M-am format ca personalitate prin dans”.
„Îmi place mult ce fac, dar aş vrea tare mult să nu rămână nu rămână un motf. Îmi doresc să facem ceva şi în Galaţi, să dansăm şi în cluburi şi să fim cunoscuţi nu doar de publicul competiţiilor sau festivalurilor la care participăm, ci mai ales de tinerii din Galaţi”.
De fapt, asta îşi doreşte fiecare dintre membri trupei, să danseze mai mult pentru prietenii din oraş şi să fie cunoscuţi şi apreciaţi de cei de acasă.
