* Izvorul Muntelui este un lac de acumulare, de fapt o ocazie minunată de a-ţi petrece weekendul cu bani puţini şi câştiguri sufleteşti importante * Aşadar, zboară, puiule, într-acolo, mai las-o naibii de factură la întreţinere! *
Zahăr şi ulei în loc de voucher
Turismul tinde să devină o activitate meschină în ţara care-şi reinventează brandul o dată la doi ani de zile. Criza înlocuieşte voucherele de cazare cu stocurile de zahăr şi ulei când este promoţie la supermarket, iar o ieşire la Slănic Moldova sau pe Valea Prahovei rămâne doar la stadiul de desen tehnic, de ciornă în care nu-ţi vei împacheta niciodată sandvişul de a doua zi.
„Mergem undeva în weekendul ăsta?”, altfel o întrebare pertinentă pentru o familie care nu aşteaptă subvenţii de la stat, primeşte în această perioadă răspunsuri tot mai ambigue: „Stai, dragă, că n-au intrat banii pe card”, „Şefu’ zice că n-o mai ducem mult, suntem de mult pe minus” sau „Ştii cât a venit întreţinerea?”
Să faci caz de Bicaz!
Dacă totuşi ai scăpat de ratele la bancă sau n-ai mai ieşit de mai bine de-un an din cetatea Ţiglinei (şi deci s-ar cere o evadare), îţi recomand cu maximă căldură o zonă de povestit nepoţilor, fie că ei vor fi altoiţi cu extratereştrii şi nu vor mai gusta din plăcerile pământeşti.
Izvorul Muntelui e, de fapt, un lac şi până şi această denumire e captivantă. La fel îmi sună Comuna din Paris care, ce rost are să ne amăgim, e doar o stradă din Brăila „et rien de plus”. Îţi gâdilă retina şi pe timp de soare, dar şi iarna, mai ales dacă ai norocul să prinzi şi zăpada la faţa locului. Cunoscut şi sub numele de Lacul Bicaz, justificat de lăudatul Izvor e lac de acumulare pe râul Bistriţa la vreo câţiva kilometri în amonte de oraşul Bicaz.
Grai „dulşi”, mistreţi aşişderea
Mă rog, cartea tehnică a nebuniei din care „izvorăşte” Muntele Gicovanu (oamenii din regiune îi cam bâjbâie numele) păleşte în faţa priveliştii. Ditai apăraia (are o suprafaţă de 33 de kilometri pătraţi!) cu mormanele imense de pământ şi brazi merită cu prisosinţă - o poţi face pe tanti de la asociaţia de proprietari să mai aştepte o lună plata la căldură şi la apă rece. Ceahlăul se vede perfect de pe marginea bălţii, dacă-mi este permis să denigrez în acest hal lacul de acumulare construit între 1950 şi 1960, adică acum juma’ de secol.
Relaxarea este garantată: judeţul Neamţ posedă o limbă moldovenească plăcută auzului, iar mistreţii sunt băieţi de gaşcă. Scumpi la vedere. Doar n-o să mergi acolo ca să stai în cameră, sunt păduri de cutreierat, vorba poetului…
Alpinism? Mai bine cu pianul în Dâmboviţa
Cazarea nu-ţi dislocă buzunarul, e undeva între 70 şi 110 lei pe noapte, şi poţi sta atât la Izvorul Muntelui (de data aceasta e localitatea cu acelaşi nume) sau la Potoci, Rugineşti, Buhalniţa sau Pârâul Mare. Unde doreşte căprioara să tragă oxigen curat în plămâni…
A, şi ar mai fi ceva. Aici se lasă şi cu drumeţii (doar am pomenit de impozantul Masiv Ceahlău), croazieră pe lac, alpinism şi escaladă. Bine, pe ultimele două nu le-am încercat şi nu ştiu dacă până la următoarea reîncarnare mă voi încumeta să le frecventez. Mi-e teamă să n-o păţesc precum tânăra care a sărit recent cu pianul în Dâmboviţa şi apoi s-a „cazat” printre medici şi asistente.
Comentarii foto:
1: Lacul de acumulare pentru care merită să fugi de-acasă pentru două-trei zile
2: Ceahlău, mă topesc de dorul tău…
