Tatuajul se defineşte ca fiind o metodă de a modifica structura corpului prin inserarea unei cerneli speciale în dermă astfel încât pigmentul natural să se schimbe definitiv. Prima menţionare istorică a cuvântului tatuaj este datată la mijlocul secolului al 18-lea. Totuşi, termenul a suferit variaţii de-alungul timpului, în momentul de faţă existând mai multe cuvinte care fac referire la tatuaje: „ink” (cerneală), „skin art” (artă pe piele) sau „tats” (tot de la termenul englez "tattoo").
Tipuri de tatuaje
Academia Americană de Dermatologie distinge clar cinci tipuri de tatuaje: traumatice (cicatrici, practic, rezultate în urma unor leziuni la nivelul pielii), tatuaje de amator (tatuaje făcute de un artist nepriceput, care adesea se decolorează şi sunt diforme), tatuaje profesionale (făcute atât folosind metode clasice, cât şi maşini de tatuat), tatuaje cosmetice (cum ar fi sprâncenele tatuate sau conturul buzelor) şi tatuajele medicale (semne făcute de medici pentru a semnaliza o anumită boală a unui pacient, sau în cazul unor soldaţi, se tatuează informaţii vitale pe coaste, sub mână).
Semnificaţii
Tatuajele, la rădăcină, când au apărut, erau însemne cu o semnificaţie clară prin care persoana respectivă era recunoscută faţă de ceilalţi, simbolizând un anumit rang de nobilitate. De asemenea, foarte multe tatuaje conţin simboluri religioase, nu doar creştine, amulete sau talismane şi nu în ultimul rând simboluri de protecţie împotriva diferitelor forţe spirituale. Pe vremuri, se mai practicau tatuajele şi în cazul celor condamnaţi la închisoare sau în cazul sclavilor (în ceea ce-i priveşte pe aceştia din urmă, în marea majoritate a cazurilor tatuajul era unul traumatic, imprimat pe piele folosind un fier încins). Pe măsură ce această formă de artă a devenit populară, au apărut tatuajele realiste: imagini fidele ale unei persoane reale şi fel de fel de alte desene complexe acoperind suprafeţe foarte mari din corp.
Un trend care primeşte atenţie mai ales din partea femeilor este cel prin care se tatuează buzele şi sprâncenele. Femeile optează pentru aşa ceva pentru a evita vizite ulterioare la saloanele de înfrumuseţare.
Cazuri extreme
Începând cu 2012, în Osaka sunt interzise absolut toate tatuajele deţinute de cei care au un loc de muncă. Pe lângă faptul că le este interzis să îşi facă tatuaje noi, oamenii sunt încurajaţi să le scoată pe cele vechi sau să le acopere cu haine. Toată frenezia din Japonia are loc din cauza legăturii strânse dintre tatuaje şi yakuza.
În America, majoritatea găştilor au câte un semn reprezentativ pe care şi-l tatuează toţi cei care vor să facă parte din grupare.
Matt Gone este un bucătar în vârstă de 40 de ani din America. Acesta a fost născut cu un sindrom rar, Polands, boală care îi atrofiază treptat muşchii provocându-i dureri insuportabile. În adolescenţă, Matt a început să experimenteze cu tatuajele şi până în prezent şi-a acoperit 98% din suprafaţa corporală, având tatuată până şi limba. Matt este exemplul clar că tatuajele pot deveni un viciu.
Pericolele şi ştergerea
Condiţiile de igienă trebuie să fie la fel ca cele dintr-un spital, absolut toate ustensilele artistului şi toate materialele necesare trebuie să fie sterilizate şi protejate împotriva contaminării încrucişate folosind folii de plastic, iar acele de tatuaj sunt de unică folosinţă, exact ca acele medicale. Pe lângă pericolul apariţiei unei infecţii la nivelul pielii, cerneala mai are asupra unor oameni şi efecte alergice, motiv pentru care toţi artiştii care tatuează în saloane speciale au cunoştiinţe de medicină.
În prezent, un tatuaj poate fi şters de pe piele aproape complet. Totuşi, sunt necesare multe şedinţe costisitoare (mult mai costisitoare decât preţul tatuajului), iar în urma desenului, de cele mai multe ori, rămâne o cicatrice.
