Într-un articol din aprilie, intitulat “Detroit - metropola în ruine”, scoteam în faţă industria drept ţap ispăşitor. În secţiunea de comentarii mi s-a atras atenţia că şi politica a avut o mare “contribuţie” la distrugerea oraşului. Rândurile următoare vor analiza succint multitudinea de cauze care au transformat o metropolă într-un oraş fantomă.
Dezindustrializarea şi suburbiile
Totul a început acum mai bine de 50 de ani. O succesiune de măsuri neinspirate, incompetenţă şi lipsă de interes pentru populaţie din partea autorităţilor au avut consecinţe groaznice. Marile fabrici, printre care Ford, General Motors şi Chrysler, au fost obligate să se dezvolte în afara oraşului - chiar şi în afara ţării, către locuri unde forţa de muncă era de zeci de ori mai ieftină, moment în care şi populaţia a emigrat mai aproape de locul de muncă, în suburbii, oraşul în sine pierzând din populaţie.
Rasismul
În măsura în care America nu a scăpat nici în prezent de problema rasismului, în anii ‘60 aceasta era şi mai accentuată. Singurii care aveau acces la locuri de muncă decente erau albii. De asemenea, oamenii de culoare nu primeau credite din partea băncilor, motiv pentru care nu îşi permiteau o locuinţă în suburbii, fiind obligaţi să rămână în oraş.
Sărăcia populaţiei şi ajutorul social
Având în vedere că majoritatea albilor, care beneficiau de salarii bune şi aveau acces la împrumuturi bancare, au emigrat în suburbii şi chiar în alte oraşe din împrejurimi, Detroitul s-a trezit cu o populaţie de culoare şi săracă. Rasismul a dus la zeci de mii de oameni care aveau nevoie de ajutor social pentru a se descurca. Pe măsură ce din ce în ce mai mulţi înstăriţi părăseau oraşul, nivelul veniturilor încasate de municipalitate din taxe a scăzut.
Taxe cretine şi birocraţie
Aleşii locali din Detroit au încercat din răsputeri să mărească veniturile încasate din taxe. Au introdus treptat fel de fel de impozite noi, atât pentru populaţie, cât şi pentru firme, şi le-au mărit încet-încet pe cele deja existente. Aceste măsuri nu au făcut decât să-i gonească pe oameni din oraş. Astfel, veniturile din taxe şi impozite au scăzut în perioada 1962-2012 cu peste 40 la sută. Birocraţia a făcut ca orice tip de măsură stimulantă pentru mediul privat să fie un calvar.
Politicienii şi sindicatele de muncitori şi bugetari
Având în vedere numărul mare de muncitori din cele trei fabrici de automobile, liderii sindicatelor aveau o foarte strânsă legătură cu politicienii, care promiteau orice pentru a-şi asigura aceste voturi. Odată ajunşi la putere, obiectivele se schimbau.
Liberali, democraţi, conservatori - cu toţii au contribuit, conform majorităţii publicaţiilor din America, la declinul Detroitului. Le-au dat pensii şi beneficii din ce în ce mai mari bugetarilor şi nu şi-au văzut decât propriile interese şi pe cele ale companiilor care i-au susţinut cu bani în campania electorală, neacordând niciun pic de atenţie omului de rând, care se chinuia cu sărăcia, cu lipsa locurilor de muncă şi cu o criminalitate în creştere continuă.
Împrumuturi peste împrumuturi
Taxele nu au adus mai mulţi bani la municipalitate. În măsura în care cheltuielile bugetare au crescut constant - pensii mai mari şi asigurări de sănătate făcute fără cap în ceea ce priveşte viitorul - edilii Detroitului s-au văzut obligaţi să împrumute din ce în ce mai mulţi bani pentru a-şi putea susţine cheltuielile. Partea cu plătitul înapoi urma să fie descifrată după.
Corupţia
Au fost şi primari care au reuşit cât de cât să mai reducă din datoria Detroitului. Dar majoritatea celor aflaţi la conducerea oraşului nu s-au ocupat decât de interesele proprii. Cel mai cunoscut caz este al lui Kwame Kilpatrick (FOTO), primar între 2002 şi 2008, implicat în scandaluri sexuale şi un împrumut care reprezintă o cincime din datoria de 20 de miliarde de dolari a Detroitului, fiind condamnat în 2013 la 28 de ani de puşcărie pentru corupţie.
CITEŞTE ŞI: VIDEO/ Detroit - metropola în ruine. Dispare industria, moare şi oraşul
