Finalist la Vocea României, adoratul publicului de la Dramatic: "Necuvintele" lui Adrian Nour

Finalist la Vocea României, adoratul publicului de la Dramatic: "Necuvintele" lui Adrian Nour
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Miercuri seara, în cea de-a treia zi a Festivalului Internaţional de Animaţie Gulliver, publicul gălăţean a putut lua parte la o inovaţie în ceea ce priveşte teatrul. O piesă mută, în care personajul principal a fost limbajul nonverbal, i-a făcut pe spectatori să aplaude, să râdă, dar să şi înţeleagă anumite aspecte ale vieţii care au trecut în zona superficialităţii. Piesa „Necuvintele” a fost scrisă şi regizată de Adrian Nour, gălăţeanul care a ajuns, anul trecut, până în finala de la Vocea României. Mai mult decât atât, el a avut şi un rol central în piesă, făcându-i de multe ori pe spectatori să râdă până la lacrimi. Noi am mers în culise şi am stat de vorbă cu cel care a primit aplauze minute în şir.

- În primul rând, felicitări pentru spectacol. Dar, de ce „Necuvintele”?

- Am auzit de acest termen, necuvintele, la Nichita Stănescu şi atunci mi-a venit ideea. În spectacolul nostru nu sunt multe cuvinte, însă spunem foarte multe prin ceea ce nu vorbim. Mereu mi-a plăcut să vorbesc folosind mai mult gesturile, decât cuvintele, şi cred că publicul a reuşit să prindă toate ideile piesei, mai ales că nu a fost ceva închis.

- E acesta un concept nou, chiar dacă seamănă foarte mult cu pantomima?

- Practic, nu este pantomimă. Sigur, în anumite zone ale spectacolului am folosit şi elemente de pantomimă. Spre exemplu, când se auzea zgomotul unei mitraliere, a trebuit să o mimăm, pentru că nu aveam de unde să luăm o mitralieră. Dar, da, conceptul este diferit, şi sper că oamenii au înţeles asta.

- În majoritatea momentelor spectacolului, laitmotivul a fost graba. De ce e lumea atât de grăbită?

- Lumea este păcălită de tot ce e în jur, de aceste flash-uri, de reclame, de tot ce e luminos, de tot ce pare ideal. Acum totul e fast, fast-food, fast-life, iar oamenii cred că graba le aduce fericire. E ca într-un joc, când toată lumea se zbate să ajungă la un nivel superior. Piesa noastră are menirea de a arăta lumii, atât cât se poate, că lucrurile mici sunt cele care contează.

- Tu eşti din Galaţi. Cum a fost să te întorci acasă?

- E oraşul copilăriei mele, aşa că am mereu un sentiment foarte plăcut când revin. De fiecare datâ când urc pe scena asta, am emoţii foarte mari, însă odată ce văd că lumea rezonează cu ce am eu de zis, îmi trec. Oricum, să joci în faţa rudelor, a prietenilor, a colegilor, nu e niciodată la fel de uşor precum e să joci în faţa străinilor. Aşa că le mulţumesc gălăţenilor că încă sunt avizi de teatru. În ceea ce priveşte viitorul, Adrian Nor îşi doreşte să revină în Galaţi şi cu un concert, dar şi cu alte două piese de teatru, pentru care a scris deja textul, dar pe care nu le-a pus încă în scenă. Piesa „Necuvintele” i-a mai avut în distribuţie pe Ana Pepine, Toni Dumitrescu şi Vadim Rusu, de la Compania Passepartout „Dan Puric”, din Bucureşti.

Citit 995 ori Ultima modificare Vineri, 14 Noiembrie 2014 17:10

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.