Cartea de vizită a fiecăruia dintre noi este felul în care vorbim şi scriem în limba română. Nu este o ruşine să nu ştii să te exprimi, dar este condamnabil să nu cauţi orice mijloc de a învăţa. E bine să ştim să scriem şi să vorbim corect! Şi tocmai asta ne propunem noi să realizăm, prin intermediul acestei rubrici. Pentru că limba română a devenit, în ultimii ani, un amalgam de expresii traduse literal din alte limbi, vom încerca să vă explicăm care sunt formele corecte ale cuvintelor şi expresiilor, dar şi ce cuvinte să evitaţi atunci când purtaţi o conversaţie.
Tocmai de aceea, astăzi vom vorbi despre "americanisme", adică acele cuvinte luate din limba engleză vorbită în Statele Unite ale Americii şi traduse literal în limba română. Le ştiţi, pentru că le folosim cu toţii în orice moment. Spre exemplu, "a face sens" este o expresie folosită mai des decât "a avea sens" chiar şi la case mai mari. Apoi, "a fi focusat" în loc de "a fi concentrat", "a fi determinat" în loc de "a fi hotărât" sau "a oferi suport” în loc de "a oferi sprijin". Le auzim zilnic în jurnalele de ştiri, în emisiunile de analiză politică sau economică, în autobuz, ba chiar şi la şcoală.
Iar exemplele pot continua, dat fiind că apetitul românilor pentru împrumutul cuvintelor din altă limbă pare de nestăvilit. Astfel, avem expresii precum "nu sunt confortabil cu" în loc de "nu mă acomodez cu", "gândire pozitivă" în loc de neaoşul "optimism", "a avea expertiză" în loc de "a avea experienţă" sau cuvinte precum "tehnicalităţi" în loc de "detalii tehnice", "tribut" în loc de "omagiu", etc.
Şi, pentru încheiere, vă voi da un exemplu de cuvânt care sună bine în limba engleză, dar care în limba română nu mai are aceeaşi sonoritate, deşi este folosit intens, mai ales în lumea televiziunii. Astfel, atunci când vorbim de "audienţă", provenit din englezul "audience", credem că ne referim la "public" sau "spectatori". Cu toate astea, cuvântul "audienţă" în limba română face referire la "întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deţine o funcţie de răspundere". Cel puţin, asta ne învaţă Dicţionarul Explicativ al Limbii Române.
Cuvântul săptămânii
AMNAR - provenit din latinescul "igniarium" = a aprinde, amnarul este o bucată de oţel care se folosea în vechime la aprinderea focului, împreună cu o bucată de cremene şi cu o fâşie de iască uscată. În legenda "Piatra Teiului", Alecu Russo descrie ţinuta tradiţonală a ţăranului român, care purta "Un chimir lat de piele de căprioară, cuprinzând tot ce este trebuincios munteanului: un cuţit frumos, o lulea, o pungă şi un amnar lung legat de cingătoare c-o cureluşă ori un lănţujel de fier".
