* Potrivit presei centrale, BMW-ul de fițe cu care își plimba Dragnea integritatea corporală spre domiciliu la finalul minivacanței de 1 Mai ar costa peste 100.000 de euro, aparține fermei de porci controlate de fiul său și are ITP-ul extirpat. Iertare, expirat, nu știu la ce mi-o fi stat căpățâna. Iată, Livache, ai vrut să pari băiat popular, ai demonstrat că mergi regulamentar cu rovinieta și taxa de pod achitate, dar ți-au rămas nădragii pe afară! Poftește, situații îmbârligate:
1. Halal porci deține beizadeaua lui Daddy, cu aere, cu pretenții, fără pic de jenă. Bemveu’, măi porcilor? Și Seria 7 care face ditamai guvernarea de bani. Bine, doar sunt câștigați prin sudoarea frunții, nu mai încape în vorbă...
2. În declarația de avere nu apare acest bolid de barosan, însă nu-i cazul să ne aprindem, să-l acuzăm strâmb pe Dragnea că ar fi omis intenționat declararea acestui bun. Doamne ferește! Dacă totuși e o greșeală la mijloc, iar mașinoiul i-o aparține ăleia mici, Irinucăi? De ce nu, ea nu are ochi frumoși? Apropo, nu cred că președintele Camerei Deputaților a luat-o pentru că arată bine, ci pentru avere, băi!
3. ITP-ul, să ne înțelegem, e doar pentru fraieri. Cum să facă un Bemveu inspecția tehnică periodică, e ca și cum Afrodita ar trece pe la salonul de înfrumusețare. E redundanță by default, ce mama naibii...
* Am urmărit ieri, de Ziua Mondială a Libertății Presei, materialul lucrat de jurnalistul Dragoș Pătraru (plus echipa Starea Nației) despre abuzurile care se petrec în Televiziunea Română. La un moment dat se aude Doina Gradea, președinte și director general al Societății Române de Televiziune, cu următorul pasaj. Era nemulțumită de proprii angajați: „Băi, nu știu ce să mă fac cu ăștia! Când a fost PNL-ul la guvernare, s-au luat de PNL. Când a fost PD-ul, s-au luat de PD. Acuma, când sunt ăștia (n.a. – PSD), se iau de ăștia. Au o ură, așa. Ies din niște scorburi, așa. Știi? Hateri de profesie. Ei nu sunt împotriva unui partid, ei sunt împotrivă de profesie și atât”. Involuntar (aici mi se pare, pe bune, că e vorba și de prostie), individa – ar trebui să-și prezinte cât mai curând demisia – își lăuda jurnaliștii scuipându-i, îi acuza de profesionalism. E prea de nișă povestea, conștientizez, dar e îngrozitoare. Mâine-poimâine, parcă vezi, se face iar 1989.
