* A venit Moș Nicolae la Veorica. Și a plecat la fel cum s-a înființat pe lângă ghetele femeii din capul Palatului Victoria. Adică, repede. A bombănit ceva, neseriosul și lipsitul de diplomație, dar cum să nu se simtă oboseala în pantofiorii stimabilei? Avusese o zi foarte lungă, se plimbase pe la Bruxelles cu Juncker...
* Ce vă scriam acum două zile? Opoziția din România e mai naivă decât un țânc de grădiniță: s-a entuziasmat ca preșcolarul la bucata de ciocolată și a făcut declarații exaltate în fața unei prese rutinate. L-am dat jos pe Dragnea, e deja istorie! Ba nici nu i-ați atins smalțul, săracilor!
* Dacă aș purta mustață teleormăneană și nu m-aș teme atât de tare de pripon, m-aș lăsa în voia sorții (viața este, în definitiv, o tragere la sorți), aș scrie la viteză de Usain Bolt patru cărți de știință și tehnică, după un an și jumătate aș reveni la Irinuca și aș putea conduce iarăși partidul aflat la putere. Iar cu opoziția lui Turcan și a lui Tomac, mi-aș permite să rămân la butoanele țării între optzeci și două sute de ani, indiferent de funcție. Ar fi de testat și modelul țarului Putin - patru ani premier, opt ani președinte, patru ani ce-o mai fi, apoi zeu.
* Românul de rând, sătul de nivelul de trai, trebuie să conștientizeze următoarea axiomă: nu faptul că niște analfabeți funcțional conduc Guvernul e cea mai mare problemă (unii n-au habar nici de tabla înmulțirii), ci tabloul băieților și fetelor care n-au ajuns la ciolan. Sunt înduioșători, cu ochișorii lor dominați de sclipirea în care se citește o rugăciune. Poate că e vorba despre: "Nu s-a putut mai mult, dar noi vrem să facem, să dregem, ne-am scris și compunerea... Nici măcar un dulce nu ne-ai adus, Moș Nicolae?". Turcan și Tomac, pe bune? Plus acel tip înalt de la USR căruia parcă îi lipsește ceva pentru a fi un politician de calibru. Dar mai mult a vorbit Ralucuța decât el. Unde era Cioloș, ce face Antonescu, marele candidat la europarlamentarele de anul viitor?
* Am păstrat ultimele rânduri pentru naționala feminină de handbal a României, una dintre puținele dovezi că ai noștri, și în echipă, sunt capabili de lucruri remarcabile. Bravo, fetelor, pentru o seară am uitat de Veorica!
