* Școlile din România au trecut pe dreapta. Firește, se vor găsi mămici și bunici care să opineze că nu e o măsură binevenită. În primul rând, fată, nu mai ai cu cine bârfi atunci când vii să-l ridici de la grădi pe cel mic. Sau pe cel un pic mai mare.
* De asemenea, nu mai stai de vorbă cu „doamna”, n-o mai cureți de scame, n-o mai întrebi care ar fi cadoul pe care și-l dorește anul acesta, de Iepuraș. Pfuai, este greu cu virusul de shaolin.
* În plus, elevii vor sta degeaba o perioadă, nu vor avea teme și, poate cel mai grav lucru, există riscul ca aceștia să se joace. Cum să întrerupi cursurile, băi nene? Nici nu știu pe cine să iau la rost, că la prezidiu am zărit și o damă, pe ministresa de la Educație...
* În toată povestea virusului chinezesc, m-a contrariat, mai mult decât lipsa de reacție a statului italian, replica unei pensionare întoarse în țară chiar de la Milano. Am fost la fiică-mea, la nepoată, iar eu niciodată n-o să stau 14 zile în carantină, s-a rățoit individa la reporter. În situații de acest gen, n-ar exista decât o variantă: o întrebi dacă-i place la Târgșor sau dacă ar încerca ceva mai serios, un Alcatraz, poate.
* Apropo, închisorile au umblat la programul de divertisment al deținuților: ei vor avea voie să stea până la ora 24 în fața televizorului. Contextul medical nu mai permite vizite cu duiumul, așadar trebuie omorât timpul cumva. Dar nu și după doișpe noaptea, cine știe apoi ce revolte ies în celulă?
* Evident, multe pușcării de film și emisiuni-pârnaie, acesta ar fi meniul celor aflați o perioadă în cantonament. Doar ca să fim cu toții sănătoși, iar domnul Dragnea, ca să dau un exemplu, să poată avea iarăși o carieră politică de succes. Doar e deținut din cauza lui George Soros.
* Ieri a fost ziua lui Chuck Norris, dar și a domnului Teodor Meleșcanu. Primul a făcut 80 de ani, celălalt doar 79. E mult mai viguros al nostru, abia a terminat-o cu șefia Senatului. Mă tem că americanul n-a mai inventat de mult nici măcar un banc despre el.
* Tot ieri a fost serbată și Ziua Mondială a Rinichiului. De unde și ideea că nu degeaba intrase Arșinel în echipa farmaciei inimii. Ca să mai uite din păcate.
