* Fluxul de ştiri, ieri dimineaţă. Bine, sună pretenţios flux de ştiri când ai în faţă doar paginile electronice ale unor ziare & televiziuni, portaluri insidioase scrise şi foarte prost. „Cântăreaţa Mălina Olinescu s-a sinucis!” a fost primul Breaking News al zilei, apoi au urmat „Oana şi Viorel Lis se uită la filme porno”, „Teo Trandafir este aproape cheală” şi „Cinci poziţii sexuale care nu te dezamăgesc niciodată”. Parcă vezi că din cauza asta şi-a luat viaţa nepoata lui Dan Spătaru, mi-am zis. Din cauza salatei zilnice de informaţii cu care n-ai ce face. Nu-i pot compătimi pe cei care pleacă dincolo fără bilet or abonament, dar asta nu înseamnă că am dreptul să le întinez memoria. La fel de fraudulos a murit şi Mădălina Manole, punând muzica uşoară românească într-o lumină foarte proastă. Ce tupeu să mai ai când auzi pe cineva că, atunci când va fi mare, îşi doreşte să lălăiască pe muzica lui Fugaru, Geambaşu sau a lui Moculescu?
* Site-ul unei televiziuni autohtone, că nu le-am lăudat degeaba mai devreme, şi-a dorit ieri să facă rating pe marginea coşciugului fetei dispărute brusc din peisaj: „GALERIE FOTO – Uite cât de frumoasă era Mălina Olinescu!” Câtă becisnicie! De ce nu i-aţi remarcat designul până să moară, iubitorilor de frumos? Abia după ce s-a terminat cu ea, v-aţi dat seama că arăta bine? Dacă s-ar fi publicat un articol de genul acesta, măcar cu o zi înainte, poate nu s-ar mai fi consumat tragedia. Alde Priveghi TV ăştia fac precum babele care se întorc de la înmormântare şi dialoghează ca-n sitcom-uri: „Ai văzut ce frumos era mortul? / Da, fa, parcă dormea!” Ce ţi-e şi cu morţii ăştia, taman când li se montează uşă în tavan îi apucă somnul…
* Chiar aşa, de când nu mai auziserăţi nimic despre domnişoara Mălina (n.a. – era divorţată)? Toată ziua numai Tonciu, Inna, Sânziana, Cruduţa, Drăguşanca, Marina, toate neavenitele, că n-am mâncat parizer pe hârtie de ziar cu ele ca să le fac paraşute. Decenţa, frumuseţea naturală, faptul că nu behăia manele la microfon, toate acestea au paraşutat-o într-un con de umbră, apoi direct în lumea în care nu se face play-back. Noi rămânem cu afonele şi siliconatele.
