* Credeam că sintagma „Septembrie, luni” este cea mai înfiorătoare din viaţa de salariat (şcolar) a românului. Pe naiba! Încercaţi să vă ridicaţi din pat în prima zi de luni a lui ianuarie (deja e târziu pentru mulţi dintre contribuabili, le rămâne şansa lui 2013) şi veţi constata că nici şomajul nu-i vreo boală incurabilă. Boschetarul care-şi face veacul pe casa scării la noi (evident, în mod neoficial) îşi conserva ieri cu sfinţenie starea de sărbătoare, ce-i păsa lui că unii dintre noi sunt obligaţi să semneze condica? Ce bine-i de unii!
* „Gata, vecine, la muncă? Nu mai ai niciun sfânt de serbat?” Carevasăzică, m-a luat la rost şi un confrate într-ale întreţinerii şi fondului de rulment. Mi-am zis atunci că lenea ar trebui sanctificată. Îşi trimite mereu supuşii, un fel de îngeri ai trândăvelii, să ne ispitească, să ne extragă de pe traiectoria progresului.
* Singura veste mişto a noului an este că sărbătorile de iarnă din 2012 par puse cu mâna, sunt o minunăţie! Prima zi de Crăciun va pica într-o marţi, deci şi miercuri vom zăbovi la domiciliu, ca să nu mai zic că joi va fi a treia zi de Naşterea Domnului. Poate ne-or chema vineri la lucru, dar eficienţa va fi zero. Apoi sâmbătă şi duminică, iar luni fi-va 31 decembrie. Alte trei zile, cel puţin, în care vom râma prin sarmale, salată de boeuf şi piftie. Doar să nu vină sfârşitul lumii între timp…
* Am urmărit în prima zi din 2012 ştirile de la televizor în care ni se spunea cum au petrecut românii de Revelion. „E distracţie la maxim”, au zis câţiva cetăţeni europeni, iar alţii, aflaţi pe pârtii, ne-au băgat şi mai tare în ceaţă: „Atmosferă incendiară!” Nu-mi vine să cred că noţiunea de distracţie nu-i definită de nimeni şi este absolut incorect ca afumatul cu trabuc din club şi gospodarul care face grătar în spatele blocului să aibă acelaşi discurs. Am pretenţii mari de la limba română, poate mai mult.
* Toată lumea are în aceste zile o singură întrebare pe buze: „Ce-ţi doreşti în noul an?” Ce rost are să enunţ tot felul de poliloghii de vreme ce nu mi se îndeplinesc? Sau, mă rog, le aştern aici, în public, că poate i se face milă lui Dumnezeu şi de mine: aşadar, aş vrea să împart mărţişoare pe la distinsele tocilare din St. Tropez şi să tai porcul la Miami. Cine şi-ar dori ceva în plus?
