* Îmi repugnă profilul scribilor care au mai mare grijă de precizarea „acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare” decât de poziţionarea hieroglifelor în pagină. Când ne vinzi opinii de genul „Ana are mere”, fără măcar o precizare de genul „le are sub formă de pară, domnilor”, nu-i cazul să pomeneşti instituţia pamfletului. D-aia nici eu nu-mi umflu muşchii că înşurubez pamflet, când de fapt poate-mi iese altceva. Parchet, faianţă, amenajări interioare. Îmi convine de minune în anticamera literaturii high-quality.
* Aşadar, dragilor, urmează un text la mişto, aşa cum încerc în fiecare zi, dar e o treabă de nişă. Mă voi strădui să parodiez nominalizările la Oscar 2012, acea chindie la care participă cele mai bune filme văzute de cineaşti la cinema şi de români graţie torrentelor de pe Internet. Gălăţenii, şi dacă ar vrea să intre în legalitate, n-au decât varianta pirateriei: cinema în oraş? Să fim serioşi, e ca şi cum ai vorbi despre Monumentul OZN-ului Tautologic.
* Bun găsit la Ploscar 2012, iată nominalizările!
1. Cel mai bun film: „Dă Hartist”, adică artistul, un film despre Marian Vanghelie, primar de sector care le-a luat tuturor faţa cu o mişcare de talent înnăscut. A revoluţionat urbanizarea sectorului 5 din Bucureşti începând cu domiciliul doamnei Oana Mizil: i-a făcut curte în sufragerie, ceva nemaiîntâlnit! La aceeaşi categorie, avem „Midnight in Micul Paris”, o peliculă despre cum nu se pot deszăpezi drumurile unui oraş european. Filmările au fost realizate şi în celelalte localităţi din ţară.
2. Cel mai bun regizor: Marinar Scornise pentru producţia „Huo!”, tărăşenie după o întâmplare reală la care o parte a publicului urban a făcut figuraţie o lună şi ceva în stradă. E cu happy-end, a schimbat pe final actorul din rolul secundar, că făcuse mai de toate şi nu convinsese pe nimeni.
3. Cel mai bun actor în rolul principal: Brad Pittic, el aşa credea, că e în rol principal, în „Money-balls”. Avea şi bani, credea că e înzestrat şi cu diverse coliere pelviene, dar a fost obligat să-şi „depună” mandatul. În film ni se arată cum banii se pot cheltui numai cum vor mingile cuiva. Altcuiva, de fapt.
(partea a II-a a Ploscar 2012, mâine)
