* Minoritarul, dacă-i dai toată săptămâna şi-l ignori duminica, te face cu ou şi cu oţet. Ăsta-i de fapt românul. Abia aşteptau spărgătorii de seminţe care se cred analişti de sport să piardă Bute, că s-au şi aruncat pe el. Ho, că-l sugrumaţi şi numai de asta n-are nevoie, mai ales că-i şi tumefiat de nu-l recunoşti! OK, a pierdut, a făcut-o cum nu visau nici alde Doroftei, adică duşmanii, şi dacă trebuie să-l împuşcăm pentru asta, aştept să văd cine se bagă primul. Haideţi, apăsaţi pe trăgaci că a fost bubuit pecheanul în ringul de la Nottingham!
* Penibilii cu expunere media îi acuză pe fanii pugilistului gălăţean, indiferent de condiţia lor socială, considerând că noi, ăştia care suferim pentru Lucian, i-am găsit o singură calitate, aceea că este român. Fals! Bute a demonstrat în cei nouă ani de când a trecut la profesionism că este talentat, că are caracter şi că, în ciuda apucăturilor multor conaţionali, îi place să şi trudească. Veţi spune că munceşte pe bani foarte frumoşi, dar iată o notă de plată la care nu s-ar băga nimeni, nici pentru 100 de milioane de euro: 185 de pumni încasaţi sâmbătă noapte în aproximativ 700 de secunde. Ă, se implică cineva şi aici?
* Poate că voi fi luat de prost, dar eu ţin cu Bute şi pentru că după fiecare meci, când i se oferă microfonul, vorbeşte de la distanţă cu mama sa. Şi nu se sfieşte să verse o lacrimă. Numai cei care - bieţii de ei, îi compătimesc, meritau o soartă mai bună! - au crescut la orfelinat nu pot înţelege asemenea trăiri. În nouă ani de profesionism, cu sume impresionante şi o cotă incredibilă, Lucian n-a apărut prin ziare beat, manelizat, drogat etc. Alte vedete autohtone care n-au ajuns la nivelul feciorului lu’ tanti Maricica (mă refer strict la trofee) au bătut ospătari, şi-au rupt degetele pe scări cu vădita complicitate a lui Bachus, au pierdut contracte fabuloase din cauza concubinajului cu substanţele interzise.
* Indivizilor cărora le pute performanţa lui Bute le aduc aminte că Lucian şi-a creat singur drumul spre Canada. Tratat cu flit de politicienii gălăţeni, pecheanul a fost nevoit să se mute unde se agaţă harta-n cui, la Sighet. Nu l-a luat nimeni de mână să-l ducă peste Atlantic, nu l-a promovat nimeni. Propria valoare l-a dus la Montreal. Aşadar, ciocu’ mic, nemulţumiţilor!
